Traca sfântă – Cuvioasa Parascheva de la Iași

Iată-ne la puțin timp după marea sărbătoare de suflet a românilor, nu doar a moldovenilor: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, România.

Actuala sfântă a hramului  Mitropoliei Moldave (tradus din limba veche Moi Dava – localitatea mea, tărâmul meu de baștină) este cea mai recentă  dintre cele mai multe sfinte cu acest nume și cea care-și întinde vălul protector asupra țării noastre din partea estică.

De origine tracă, nascută în Peninsula Balcanică spre mijlocul sec. XI, cea ce avea să devină Sfânta Cuvioasă Parascheva Nouă a murit de tânără în anonimat, după o viață dusă în rugăciune și curățenie. Revelat într-un vis, cere să fie strămutată din locul său de veci. Fusese tulburată de resturile pământene ale unui hoț îngropat în preajma sa. În urma achitării de către Vasile Lupu a unor datorii foarte mari ale bisericii de la Constantinopol către Imperiul Turc, Sfânta Parascheva este dăruită Moldovei și depusă cu toată cinstea în biserica mănăstirii Trei Ierarhi din Iași.

Cuvioasa Parascheva de la Iași - Icoană de Părintele Arsenie Boca

Cuvioasa Parascheva de la Iași – Icoană de Părintele Arsenie Boca

Paraschevi înseamnă în grecește Vineri. În vechime, impresionabilele calități ale aceastei sfânte a marcat mitologia autohtonă. Este descrisă ca fiind o bătrână blajină și milostivă care locuiește înspre miazănoapte, un fel de Mumă a  Pământului, protectoare a animalelor sălbatice, a femeilor și a copiilor. Apare în multe dintre basmele și poveștile românilor îmbrăcată în alb, cu un toiag în mână, de multe ori plină de răni, pentru că unele femei necredincioase lucrează de ziua ei.

Pentru o clară înțelegere este bine a se avea în vedere străvechile Legi Belagine traduse în basmele mai recente, precum și de Evanghelia lui Zamolxe, dată uitării până de curând. Potrivit acestora, noi suntem urmașii Blajinilor, oameni uriași, Belagini (de unde și numele de blajini), blânzi și înțelepți, de  ajutoare de nădejde oamenilor comuni și drepți, dar și fermi în pedeapsă celor care încălcau Legea.

Sfânta Vineri și Făt Frumos – Ilustrație de carte de Cristina Radu

Sfânta Vineri și Făt Frumos – Ilustrație de carte de Cristina Radu

Dincolo de personificarea mitică a zilelor ce o alcătuiesc, săptămâna este o repetare a misterului creației în șase zile de muncă și una de odihnă, pe care oamenii ar trebui să o imite.  În vechimea timpului, înaintea creștinismului, ziua pentru odihnă era tot cea de sfârșit de săptămână, adică vineri. Descendentă din belagini, respectată prin post și nelucrare, invocată în rugăciuni și descântece, Sfânta Vineri este considerată o divinitate ocrotitoare și bună doar atât timp cât respecți legile divine ale vieții.

Cea care în basmele românești vechi este numită Sfânta Vineri a fost asimilată de prima Paraschevicu calități impresionante, Sfânta Muceniță (cea veche) din Tembi, Grecia, de la începutul creștinismului, deci cu aproape 2000 de ani în urmă.  Deoarece a vindecat suferința ochilor împăratului Antonino arși de smoala și uleiul încins pregătit pentru pedepsirea viitoarei sfinte, Paraschevia a devenit tămăduitorarea bolilor de ochi. Acestă Paraschevi este reprezentată în icoane cu un bol cu doi ochi și sărbătorită în iulie ca Sfânta Vineri de Vară.

Sfânta muceniță Paraschevi din Tembi – Icoană grecească pe lemn

Sfânta muceniță Paraschevi din Tembi – Icoană grecească pe lemn

În fiecare an la 14 octombrie la Iași sute de credincioși din țară și de peste graniță se adună la hramul Mitropoliei ieșene. Trăsăturile și atributele sfințeniei sale au fost transferate de la Paraschevi – Sfinta Vineri, acestă divinitate  ancestraleă locală veche, la Noua Parascheva. Oricare din ele, Sfânta Vineri rămâne, prin execelență, o divinitate justițiară, făcând dreptate, pedepsind atunci când e nevoie.

Interesantă este semnificația cu totul aparte ce au căpătat cele doua Vineri Mari ale anului, Vinerea din Săptămâna Patimilor și Vinerea Mare de Toamnă.  Zile însemnate, sărbatorite prin post, pocaință și rugăciune, reprezentau o simetrie astronomică și cultică, cu mare semnificație în ciclul spiralic al anului și al obiceiurilor care se derulau între echinocții și solstiții. Sărbătorită de tradițiile precreștine în luna octombrie pe lună plină, Vinerea Mare de Toamnă se celebrează în miez de toamnă, când desfrunzirea arborilor și încărunțirea câmpurilor de brumele timpurii anunțau îmbătrânirea timpului și încheierea ciclului calendaristic.

La români, ziua Sfintei Vineri de Toamnă sau Cuvioasei Parascheva este și praznic al morților pomeniți din neam în neam, motiv pentru care se împart ofrande (lipii din grâu nou, vin sau must nou etc.) pentru cei plecați în Lumea Veșnică. Cea grabnic ajutătoare și mult folositoarea Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași ajută celor oropsiți, bolnavi și în suferință și ocrotește Moldova de peste 300 de ani. Este cea mai iubită sfântă a României, alături de Sfântul Andrei (30 noiembrie) și Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi sărbatorit pe 27 octombrie.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *