Strada „Unde locuiau bunicii mei”

Strada „Unde locuiau bunicii mei” e o strada in care miroase vara a tei si a Regina Noptii si pe care dam iarna cu sare sa topim gheata. Numarul e irelevant, o sa recunoasteti casa dupa florile bunicii si vita de vie din care se face vin din ala bun toamna, care te ia usor si sigur de cap si-ti coloreaza buzele in rosu, grena si violet turbat. Noroc, bunicule!

vieti anterioare

  •  Pe strada „Unde te-am vazut prima data” au facut un parc mare, mare, de parca stiau ca ne-am plimbat in toata adolescenta noastra cu miile de kilometri, printre ciresi infloriti, cu ghiozdanele in spate, discutand fara sa intelegem nimic despre Platon, profa de chimie, nesuferitii aia de la „D” si ce casete mai inregistram de la colegi. Scuze ca ti-am stricat-o p-aia cu hituri straine, vol. 3. Acum stiu, nu mai apas PLAY si REC in acelasi timp!
  •  Strada „Unde imi tin visele la vedere” e chiar la intersectie cu casa mea. Trec in fiecare dimineata, in drum spre birou, sa-mi aduc aminte de toate planurile de-a salva lumea, trecute pe caiete studentesti si in oracole. Imi place sa le tin la vedere, desi oamenii le arata cu degetul: „Ce vise tampite!”, desi nu recunosc cu voce tare ca sunt si ale lor, si ale mele, si ale tale.
  • Pe strada „Eu pot, eu sunt magician” am trecut din intamplare in tinerete, am negociat dur pentru chirie, plangandu-ma de copiii astia galagiosi si colorati, de joaca lor infinita, de atata rasete si jocuri stupide intre indragostiti, ziua in amiaza mare, cand vecinii vor sa doarma. Intre timp m-am indragostit total de cartierul asta, am trecut de la chirie la proprietate si dam in fiecare zi petreceri cu Brifcor, cornulete cu gem si caise nespalate, furate de peste drum, de la vecinul ala neplacut de pe Strada „Unde am uitat sa fiu copil”

    Voi pe ce strada stati? Ne vedem jos, iesiti p-afara?

    autor: Marian Ralea

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *