Rolul colectivitatii in educatia copilului

Dupa nastere, in primele luni copilul este ingrijit la domiciliu de mama sa, care beneficiaza de concediu postnatal. Vine insa timpul cand mama trebuie sa-si reia ocupatiile sale profesionale.

Daca mama nu dispune de alte ajutoare in ceea ce priveste cresterea si educarea copilului, sprijinul vine din partea societatii, care ii pune la dispozitie un loc intr-o cresa.

Cresa consituie o colectivitate de copii sanatosi, in care sunt primiti copiii de la 3 luni pana la varsta de 3 ani.

educatia in colectivitateEste cresa de zi, in care sunt adusi copiii la primele ore ale diminetii, inainte ca mama sa inceapa serviciul si sunt luati acasa dupa terminarea programului de munca. De altfel, este si cresa saptamanala, in care copiii sunt adusi in primele ore ale diminetii din prima zi a saptamanii si luati acasa la sfarsitul ei.

Leaganul de copii presupune o colectivitate cu caracter inchis, insemnand mentinerea copilului internat o perioada mare de timp. El poate fi luat acasa totusi, la cererea familiei sau, in cazul in care la varsta de 3 ani acest lucru nu este posibil, copilul este trecut intr-o alta colectivitate de ocrotire.

Atat cresa cat si leaganul sunt institutii de asistenta sociala, incadrate cu personal medico-sanitar calificat. Activitatea si in general regimul de viata al copilului din crese sunt aceleasi cu ale copilului din leagan si aceasta pentru ca ambele institutii cuprind copii sanatosi, in aceleasi limite de varsta (0-3 ani).

In aceste colectivitati ar trebui sa se puna un accent deosebit se pune pe dezvoltarea psihomotorie a copiilor, aceasta realizandu-se prin programe de activitati intocmite zilnic si pe categorii de varsta.

Jocul constituie principala activitate a copilului din colectivitate si tocmai de aceea trebuie organizat si supravegheat bine de personalul unitatii.

In primul an de viata nu putem vorbi de o joaca propriu-zisa a copilului si, din acest motiv, rolul adultului este mai important decat la copilul mai mare.

Rolul jucariilor este predominant la aceasta varsta, de aceea ele trebuie sa aiba un aspect atragator, sa fie viu colorate, sa produca anumite sunete si sa fie confectionate din material plastic si nu din material dur.

Dupa varsta de 1 an, jocurile ce pretind miscare sau jocurile vesele si distractive, insotite de muzica sunt foarte indicate la aceasta varsta.

Atragerea copiilor la jocul cu masinutele, cu papusile, cu animalele-jucarii, le creste imaginatia. Daca se joaca cu galetusa si lopatica in nisip, cu pietricele sau cu apa, ei realizeaza si un proces instructiv – umplu, apoi golesc vasul plin, si aseaza la rand obiectele, incercand alinierea lor.

Intre 2 si 3 ani, cantecul si dansul simplu, dupa muzica, antreneaza copiii la miscarile ritmice.

Educatia fizica, efectuata si ea tot sub forma unui joc, este destul de greu de organizat si de realizat datorita insuficientei dezvoltari a sistemului osteomuscular al copilului mic. Echilibrul sau instabil, iar rezistenta lui fizica la efort este foarte redusa, si ca atare, i se va cere sa execute, mai ales prin imitarea unui adult, exercitii usoare, scurte, alternate cu pauze.

De regula, la aceasta varsta elementele de baza ale educatiei fizice le constituie miscarile naturale (mers, fuga, sarituri, aruncari), realizate in cadrul unor jocuri sau sub forma unor exercitii fizice simple.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *