Peloponez şi Templul lui Zeus

     O vizită la Peloponez reprezintă, de fapt, o întoarcere la originile Europei. Aici se pot admira monumentele ale culturii şi se pot trăi experienţe de neuitat, care încălzesc inima călătorului. Datorită formei sale, Peloponez este deschisă pentru toate tipurile de concediu pe tot parcursul anului. Peninsula înseamnă mai mult decât istorie – de la ţârmurile pasnice din golfuri, până la plajele lungi de pe coasta de vest, castelele şi vilele fermecătoare din pădurile dese, până la munţii impozanţi, peninsula Peloponez reuseşte să farmece orice vizitator.

 Peloponezul este practic o insulă. Suprafaţa sa este de 21,549 km pătraţi şi, în mare, este o regiune muntoasă, în vreme ce ţârmurile sunt dantelate. De-a lungul coastei, clima este mediteraneană caracterizată prin veri fierbinţi, secetoase şi lungi; ierni blânde şi ploiase. Iar în centru este continentală.

      Teritoriul Greciei de astăzi a fost dominat timp de secole de cultura aheilor, cu centrul la Micene. Legenda spune că regele aheilor, Agamemnon, a dorit să se căsătorească cu Clytaemnenstra şi l-a ucis pe soţul ei pentru a o lua de soţie. În final, Agamemnon fost el însuşi omorât de aleasa sa. Cultura miceniană a apus în jurul anului 1200 î.Ch., dar 400 de ani mai târziu Peloponez şi-a recăpătat importanţa  în istoria Greciei: aici a fost inventată scrierea greacă şi tot aici s-au desfăşurat primele jocuri olimpice, în 776 î.Ch. Aceste evenimente au avut influenţă decisivă asupra integrării culturale a acestei regiuni frămâmtate. O serie de oraşe au căpătat o importanţă deosebită: Argos, Corint şi Sparta.

 Cele mai moderne oraşe din Peloponez sunt considerate Patras, Kalamata, Corinth, Tripoli, Argos, Pyrgos, Aigion, Sparta şi Nauplion (Nafplion). Peloponezul este totodată locul în care puteţi vizita o mulţime de situri arheologice, datând din perioada epocii de bronz până în evul mediu. Cele mai importante sunt Bassae, Corint, Epidaurus, Messene, Mistra, Monemvasia, Micene, Olympia, Sparta, Pylos, Tegea, Tirint. În Epidaurus vă puteţi întâlni cu Sofocles, Euripide şi Aeschilus, în amfiteatrul păstrat din secolul III IHr, în care anual au loc reprezentaţii clasice. Mânăstiri istorice, fortăreţe cu dimensiuni impresionante precum Methone, Korone si Pylos, peştera Dyros şi oraşele bizantine Mistra şi Monemvasia, în mijlocul peisajului verde, vă

    Specialităţile culinare ale regiunii sunt tocană de iepure – kouneli stifado – cu o uşoară aromă de scorţişoară şi peşte a la Spetsai, gătit în sos de roşii. Anotimpul estival, când piersicile atârnă în fiecare pom şi strugurii atârnă greoi în vie, este perioada cea mai propice artei culinare. Nu rataţi o degustare de vinuri specifice regiunii – Nemea, Patras şi Mantinia.asigură o vacanţă de neuitat.

Templul lui Zeus

   În sec. al V- lea I.H. locuitorii oraşului Olimpia au hotărât să ridice un templu în cinstea lui Zeus. Între anii 466 si 456 I.H., a fost ridicată o clădire grandioasă din blocuri uriaşe de piatră, aceasta fiind înconjurată de nişte coloane masive. Clădirea templului a fost terminată dar lipsea statuia lui Zeus. Cetăţenii oraşului au simţit nevoia unei statui, iar la Atena au găsit un sculptor căruia i-au încredinţat realizarea statuii lui Zeus.

Sculptorul se numea Fidias (Pheidias) şi realizase deja la Atena două statui grandioase care o reprezentau pe zeiţa Atena (Athena). În Olimpia, Fidias Şi ajutoarele sale au construit mai întâi o schelă din lemn, care reprezentă „scheletul” lui Zeus. Apoi, scheletul a fost acoperit cu plăcuţe de fildeş, veşmintele fiind create din plăci de aur. Meşterii au fixat cu atâta precizie plăcuţele de fildeş şi aur, încât atunci când statuia a fost terminată, părea a fi compactă.

Statuia lui Zeus a fost aşezată pe un tron ornat cu lemn de abanos şi pietre preţioase, având o înălţime de 13 m. Capul aproape că-i ajungea până la tavan, astfel că dacă Zeus s-ar fi ridicat de pe tron, ar fi ridicat acoperişul. De -a lungul pereţilor au fost construite o mulţime de schele pentru vizitatori, pentru ca urcându-se pe ele, să poată vedea chipul zeului. În anul 435 I.H., când statuia a fost terminată, era considerată ca fiind una dintre marile minuni ale lumii, rămănând ca atare timp de 800 de ani.

În jurul anului 40 D.H., împăratul roman Caligula a hotărât să transporte statuia la Roma. A ordonat muncitorilor să-i transpună dorinţa în practică, dar conform legendei, când aceştia au încercat să disloce statuia de la locul ei, statuia a început să râdă atât de puternic, încât au fugit cu toţii încotro au văzut. Apoi, în anul 391 D.H. odată cu expansiunea tot mai accentuată a creştinismului, romanii au interzis jocurile olimpice şi au închis templele greceşti. Cu căţiva ani mai târziu, statuia lui Zeus a fost dusă cu vaporul la Constantinopol. În anul 462 D.H. un incendiu a distrus palatul în care fusese aşezată statuia, iar din celebra creaţie nu a mai ramas nimic.

În sec. al Vi-lea, oraşul Olimpia şi împrejurimile acestuia au fost victimile unui cutremur. Alunecările de teren şi inundaţiile au distrus stadionul, iar ruinele au fost acoperite cu nămol. Toate acestea au contribuit încă ca unele părţi ale oraşului să poată supravieţui timp de peste 1000 de ani. Recent au fost aduse la lumina zilei ruinele acestui oraş, vizitatorii putând vedea ceea ce mai rămăsese din templu şi locul pe care a stat odinioară magnifica statuie a lui Zeus.

Sursa: http://www.alternativegreece.gr/WebForms/CategoryDisplay.aspx?ID=68

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *