Nevoia de socializare la copiii mici

Nevoia de socializare la copiii miciBebelusul isi exercita nevoia de socializare in raport cu mama, in principal. Pentru ca toata lumea inconjuratoare o cuprinde pe aceasta in cea mai mare masura.

Apropierea mamei, vocea ei si atingerile reprezinta o nevoie fireasca pentru cel mic si ii confera echilibru emotional, devenind astfel sociabil. Bebelusul va zambi celor din jur ori de cate ori se va simti confortabil din punct de vedere psihologic si va comunica prin gangurit si alte forme de expresie specifice varstei. Pana la implinirea primului an de viata, bebelusul se multumeste cu socializarea in familie, cu mama in special si apoi cu celelate personaje apropiate. De aceea, este foarte important ca parintii sa raspunda nevoii bebelusului de a fi mangaiat, luat in brate si de a i se vorbi ori de cate ori acesta impune atentie, aceasta interactiune parinte-copil construind de fapt baza personalitatii viitorului adult.

Pe masura ce bebelusul creste si devine autonom, creste si nevoia sa de a fi social. In jurul varstei de 1-2 ani incepe sa vorbeasca, sa mearga si sa isi manifeste dorintele mai pregnant si mai explicit. Este momentul cand trebuie sa ia contact tot mai des cu oameni si situatii, cu tot felul de lucruri noi care il vor ajuta in evolutia sa. La aceasta varsta este recomandata crearea unui mediu cat mai sigur pentru a se evita accidentele, lasand copilul mic sa descopere si sa exploreze mediul inconjurator pentru a se dezvolta motric, cognitiv si social.

In jurul varstei de 2-3 ani, copilul incepe sa interactioneze tot mai mult si, de cele mai multe ori este pregatit sa intre in colectivitate. Chiar daca nu merge inca la gradinita sau cresa, este bine sa se afle cat mai des in compania altor copii, chiar daca aparent se ignora sau se joaca separat. Copiii invata foarte multe prin imitatie, ii studiaza pe cei din jur pe care apoi ii copiaza. De aceea, trebuie sa ne straduim sa oferim un exemplu pozitiv ca si adulti. In ceea ce priveste compania copiilor, este foarte util sa le oferim situatii in care ei singuri pot face schimb de jucarii, pot imparti lucruri sau chiar rezolva conflicte. Nu de putin ori, conflictele pornesc de la cate o jucarie si, de cele mai multe ori copiii stiu singuri sa rezolve aceasta situatie chiar daca uneori se varsa chiar lacrimi. Vom observa ca cel care aparent era de neinduplecat, va oferi intr-un tarziu jucaria celuilalt sau ca cel aflat in inferioritate se va consola singur cu o alta dupa cateva minute.

Acesta este doar una din numeroasele situatii la care sunt expusi copiii prin frecventarea unui grup, dar constituie un exemplu foarte relevant pentru nevoia celor mici de a se afla printre semenii lor, deoarece vor invata mai multe lucruri prin interactiunea cu acestia.

Asa cum bine stim, socializarea este un proces fundamental prin care omul asimileaza si impartaseste la randul sau, un proces firesc si necesar al devenirii omului ca fiinta sociala. Astfel, din momentul nasterii, alaturi de celelalte procese ale dezvoltarii, socializarea reprezinta o coordonata importanta a modelarii personalitatii, a modalitatilor de manifestare in cadrul social si a comunicarii cu cei din jur.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *