Naștere „naturala” versus cezariana din punct de vedere emotional
Am văzut comentariile la o postare și as avea câteva comentarii. Într-adevăr, cezariana implica mai multe probleme. Câteva dintre cele mai importante: în general copilul nu este încă pregătit să se nască, copilul simte anastezia mamei!
Dar nici nașterea naturală nu prea este naturala! In natură, nici o femela nu sta cu picioarele în sus și împinge copilul afară. In natură, niciodată copilul nu este tras afară! Pe urma In natură copilul nu este luat de lângă mama și dus în altă parte!
Ganditi-va la copil: timp de 9 luni a trăit într-un univers sigur, conectat direct la mama și cu care avea contact pe toată suprafața corpului! Apoi incepe haosul: se rupe apa, incep contracțiile, intră în canalul de naștere și se naște sau este anesteziata mama, i se taie burta și este scos afară…Și apoi, este luat, înfășat și dus intr-un salon cu alți bebeluși ….. Dar in natură despărțirea de mama = moarte…. Deci copilul, după ce a fost nascut așa cum a fost nascut, nici nu este lăsat să stea cat mai mult pe pieptul mamei, pentru a avea contact cu mama cat mai bun, pentru a-i simți bătăile inimii, mirosul, energia….
Și din cauza aceasta una din cele mai dese convingeri instituite la naștere este „Am pierdut controlul” care duce la instituirea convingerii euforice (pretintie exagerata) „Trebuie sa am control”.
Personal, cred că toți (sau aproape toți) avem teme (probleme) legate de naștere. Spun asta pentru că încă nu am întâlnit persoana care sa nu aibă inca așa ceva…
Și vorbim de familii ok…Pentru că pot fi cazuri și mai interesante – unul din părinți vroia un băiat daca copilul este fata (sau invers), sau poate nu a fost dorit de unul din părinți, sau poate fi și mai rău…
Din punctul meu de vedere, nașterea este pe unul dintre primele locuri ale topului celor mai stresante momente prin care am trecut.
Da. Sunt o mulțime de programe nefaine care se creeaza la naștere. „Mama m-a părăsit” /”sunt singur pe lume”/ inclusiv „Dumnezeu m-a părăsit (dacă sufletelul respect asociaza mama sau părinții cu divinitatea)- cand se ia copilul de lângă mama. Si apoi daca sunt si personaje mai „colorate” in peisajul nașterii, ca o moasa care zice împinge odată ca omori copilul…pot apărea „mi-e frică de mama/Dumnezeu „, „mama/Dumnezeu ma (poate) omorâ/răni/ face rau, etc.sau invers, daca mama are o frică mare de actul nașterii- o pot omorâ/rani pe mama, nu ma vrea, mi-e frica de viață, si multe multe altele. Important este sa sondam un pic momentele respective, sa ne întrebam mamele despre emotiile si trairile de atunci, sa lucrăm emoțional cu copiii- daca ii avem.
Comenteaza
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cea mai traumatizanta experienta dupa momentul cand m-am nascut eu (de cand am capatat sensibilitate ca nu suport sa ma atinga nimic la nas pt ca simt ca ma sufoc… nici apa… nici nimic textil) a fost cand am nascut eu la randul meu … am fost lasata singura sa ma chinui si dupa un travaliu de 14 ore (aveam doar 7 luni si jumatate de sarcina) eram inca in pat… stateam cu fundul in sus pt ca simteam ca explodez… si femeia de serviciu care matura in salon a vazut ca iesise deja capul copilului si a strigat-o pe moasa care era deja de 5 ore venita si nu mi-a dat nici o atentie. cand a strigat-o femeia de serviciu m-au luat pe sus din pat , m-au pus pe masa de nastere, m-a taiat pe viu cu foarfecul care s-a incalecat (norocul meu pt ca mi-ar fi taiat anusul) si apoi am nascut printre jignirile si ocarile moasei care ma tot certa ca ce mi-a venit acum sa imping… apoi m-a cusut pe ca un sac … tremuram ca si cuprinsa de friguri… copilul era albastru violet… avusese cordonul infasurat de doua ori in jurul gatului… si l-au dus la terapie intensiva unde l-au tinut 5 zile , timp in care nu mi-au dat voie sa-l vad… o experienta ingrozitoare… iar a doua zi se tot invartea moasa pe langa mine… si cealaltla pacienta din salon mi-a atras atentia ca nu i-am dat inca prosopul si sapunul … dupa cum se obisnuieste… ca bani ii dadusem deja… in tot acest timp mi-a facut doar o injectie seara la 9 cand m-am internat ca mi se rupsese apa… si am nascut a doua zi la ora 11… si bineinteles ca mi-a spus ca nu va trai copilul pt ca intrasem in a opta luna de sarcina… si ca m-am chinuit degeaba… Dar m-a ajutat Dumnezeu si baiatul meu are 25 de ani.. este cel din poza de profil…
Depinde clar de unde naști . Eu am născut in Germania 1 copil și al 2- le-a tot aicea urmează sa vina pe lume . Aicea este un alt sistem / concepție . Aicea ai o camera numai pte tine și soțul tău . Naști cum vrei : pe pat pe jos pe scaun stai cum vrei cu picioarele . Cordonul ombilical e tăiat de tata . Și copilul e pus direct la Mamy in brate . 2 min e verificat și după numai cu mama .
Nu depinde doar unde nasti. Eu am nascut in italia si conditii sunt… Insa nasterea ( naturala) a fost extrem d grea si traumatizanta. A fost indusa pentru ca apele se rupsesera d 24 ore dar nu se intampla nimic si dupa multe ore d impins baiatul a decis sa ramana intepenit in canal si a trebuit sa foloseasca cleste si ventuza. Inca putin si faceam si cezariana. a fost luat dar doar pt 15 min timp in care a fost verificat d neonatolog, dupa aceea a venit in brate la mami.
eu am nascut in Spania la spital de stat nu privat am nascut in picioare doctora s-a pus in genunchi si a prins copilul am avut sotul cu mine a filmat nasterea au facut controlul si apoi copilul a stat cu mine pina am plecat acasa daca in Romania ceri asa ceva cred ca esti nebun sau te duci la spital privat si ai conditiile care eu le-am avut gratis la pret de 2000euro asa ca tara noastra are un sistem sanitar sa tot nasti acasa