Naștere „naturala” versus cezariana din punct de vedere emotional

Am văzut comentariile la o postare și as avea câteva comentarii. Într-adevăr, cezariana implica mai multe probleme. Câteva dintre cele mai importante: în general copilul nu este încă pregătit să se nască, copilul simte anastezia mamei!

Dar nici nașterea naturală nu prea este naturala! In natură, nici o femela nu sta cu picioarele în sus și împinge copilul afară. In natură, niciodată copilul nu este tras afară! Pe urma In natură copilul nu este luat de lângă mama și dus în altă parte! 

Ganditi-va la copil: timp de 9 luni a trăit într-un univers sigur, conectat direct la mama și cu care avea contact pe toată suprafața corpului! Apoi incepe haosul: se rupe apa, incep contracțiile, intră în canalul de naștere și se naște sau este anesteziata mama, i se taie burta și este scos afară…Și apoi, este luat, înfășat și dus intr-un salon cu alți bebeluși ….. Dar in natură despărțirea de mama = moarte…. Deci copilul, după ce a fost nascut așa cum a fost nascut, nici nu este lăsat să stea cat mai mult pe pieptul mamei, pentru a avea contact cu mama cat mai bun, pentru a-i simți bătăile inimii, mirosul, energia….

Și din cauza aceasta una din cele mai dese convingeri instituite la naștere este „Am pierdut controlul” care duce la instituirea convingerii euforice (pretintie exagerata) „Trebuie sa am control”.
Personal, cred că toți (sau aproape toți) avem teme (probleme) legate de naștere. Spun asta pentru că încă nu am întâlnit persoana care sa nu aibă inca așa ceva…
Și vorbim de familii ok…Pentru că pot fi cazuri și mai interesante – unul din părinți vroia un băiat daca copilul este fata (sau invers), sau poate nu a fost dorit de unul din părinți, sau poate fi și mai rău…

Pictura in ulei, dupa nastere cu perfuzii

Din punctul meu de vedere, nașterea este pe unul dintre primele locuri ale topului celor mai stresante momente prin care am trecut.

Da. Sunt o mulțime de programe nefaine care se creeaza la naștere. „Mama m-a părăsit” /”sunt singur pe lume”/ inclusiv „Dumnezeu m-a părăsit (dacă sufletelul respect asociaza mama sau părinții cu divinitatea)- cand se ia copilul de lângă mama. Si apoi daca sunt si personaje mai „colorate” in peisajul nașterii, ca o moasa care zice împinge odată ca omori copilul…pot apărea „mi-e frică de mama/Dumnezeu „, „mama/Dumnezeu ma (poate) omorâ/răni/ face rau, etc.sau invers, daca mama are o frică mare de actul nașterii- o pot omorâ/rani pe mama, nu ma vrea, mi-e frica de viață, si multe multe altele. Important este sa sondam un pic momentele respective, sa ne întrebam mamele despre emotiile si trairile de atunci, sa lucrăm emoțional cu copiii- daca ii avem.

 

Comments(4)
  1. Iuliana 23 februarie 2018
  2. Paula 23 februarie 2018
  3. Ana 23 februarie 2018
  4. Roxy 23 februarie 2018

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *