Muntii Virunga

Muntele Nyiragongo8 vulcani – doi dintre ei activi – se inalta la granita ce desparte 3 state est-africane

Vazute de departe, piscurile Muntilor Virunga se inalta semete pe fundul norilor. Dominand intinsele campii din Ruanda, Uganda si Republica Democrata Congo, culmile lor par a aminti de inceputurile Pamantului. Opt vulcani insiruiti pe 58 km de teren constituie lantul muntos Virunga. Sase dintre ei sunt stinsi; ceilalti doi, aflati la un capat al lantului, sunt activi, amenintand tot timpul cu o viitoare eruptie.

Nyamulagira, nume ce inseamna „comandant”, este unul dintre cei mai activi vulcani din lume. Europenii l-au vazut pentru prima data „in actiune” in 1894, si de atunci a mai erupt de cateva ori prin fisurile de pe versanti. In timpul spectaculoasei eruptii din 1938-1940, lava dintr-un bazin, format pe o coasta a muntelui, s-a scurs in Lacul Kivu, aflat la 24 de km distanta. Un spectator nota ca lava lucea „ca zgura dintr-un furnal” si ca „nori enormi de abur s-au format  atunci cand suvoiul a intalnit apele lacului”. Scurgerea unei cantitati atat de mari de lava a determinat prabusirea varfului Muntos Nyamulagira, in locul acestuia ramanand un urias crater, de peste 2 km in diametru.

Un alt crater impresionant incununeaza crestetul vulcanului activ invecinat, Nyiragonga. In 1977, conul sau aproape perfect s-a fisurat in cinci locuri, scuipand lava topita ce a distrus totul in drumul ei.

Strigate in noapte

hiraxul de copac

Hiraxul de copac

Suieraturile puternice se aud noaptea pe pantele impadurite ale Muntilor Virunga – teritoriul hiraxului de copac, de marimea unui iepure. Aceste animale galagioase ies din vizuini in special dupa lasarea serii; „vocabularul” lor include semnale de pericol, strigate de chemare si chitaituri de delimitare teritoriala. In ciuda dimensiunilor reduse, animalul se inrudeste indeaproape cu elefantul.

Locul condamnat de lava

Scurgerile de lava din Muntii Virunga au contribuit la modelarea peisajului din zona. Masivele sunt situate pe ramura vestica a Marelui Rift African.

Odinioara, raurile de aici curgeau spre nord, spre Nil, dar se crede ca lava aruncata de vulcani a „indiguit” albiile, dand nastere Lacului Kivu. Cu malurile sale extrem de neregulate, acesta este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri ale Africii, dar in ciuda elegantei calme a apelor sale, Kivu este o bomba cu ceas.

Lacul Kivu

Dioxidul de carbon se infiltreaza in subteran pe fundul lacului si se acumuleaza acolo, imobilizat de uriasa presiune a apei de deasupra; lacul are o adancime medie de 180m, dar pe alocuri atinge si 400m. Cand Lacul Nyos din Camerun a intrunit aceleasi conditii, in 1986, un nor letal de dioxid de carbon a tasnit brusc la suprafata de pe fundul lacului si s-a intins ca o patura sufocanta peste vaile dens populate din jur, ucigand peste 1.700 de persoane.

La Kivu, consecintele ar putea fi chiar mai devastatoare, deoarece bacteriile transforma dioxidul de carbon in gaz metan. Activitatile umane din zona, printre care si captarea metanului pentru a-l folosi drept combustibil, ar putea provoca ridicarea lui la suprafata apei. In acest caz, o flacara deschisa risca sa transforme gazul inflamabil intr-o enorma minge de foc, care ar incinera intreaga zona inconjuratoare.

vulcanul Karisimbi Activitatea geologica a Terrei nu s-ar solda cu conscinte dramatice in celelalte regiuni ale lantului muntos, fiindca restul vulcanilor sunt stinsi de mult. Cel mai inalt, Karisimbi (4,507 m), isi trage numele de la cuvantul nisimbicare inseamna „ghioc alb” si se refera la patura de zapada ce ii acopera adesea varful. Pe versantii vulcanului invecinat, Bisoke, traiesc gorilele de munte. Sabinyo, aproape de captul estic al lantului Virunga, are cateva piscuri, pe cel mai inalt dintre acestea intalnindu-se granitele dintre Republica Democrata Congo, Uganda si Ruanda.

Muntii Virunga au jucat un rol aparte in cautarea izvoarelor Nilului. Speculatiile privind locul in care se naste fluviul egiptean dateaza din vremea vechilor greci. Ptomeleu, geograful, astronomul si matematicianul care a trait in secolul al II-lea d.Hr., credea ca Nilul izvoraste din „Muntii Lunii”. In 1862, exploratorul britanic John Hanning Speke a sugerat ca muntii Virunga, cu „piscurile lor semete, pana la cer”, ar fi de fapt muntii la care se referea Ptomeleu. In prezent, se crede in general ca masivul Ruwenzori, aflat mai la nord, ar fi Muntii Lunii.

Speke a zarit vulcanii de departe, dar daca s-ar fi apropiat si ar fi urcat pe pantele lor, ar fi gasit o bizara succesiune de specii vegetale. Astazi, o mare parte din terenurile dinspre poale au fost defrisate  pentru agricultura, dar inca mai exista resturi ale padurii initiale. Mai sus creste dens bambusul, iar deasupra acestuia se intinde o zona de copaci, tufisuri si poieni inverzite. Dincolo de 3.000 m pot fi intalnite forme uriase de iarba-neagra, lobelii si cruciulite, in vreme ce 1.000 m mai sus nu mai supravietuiesc decat muschii, licheni si ierburi. Aceasta flora variata adaposteste 180 de specii de pasari si peste 60 de specii de mamifere, printre care leoparzi, zibete, hiene si sacali, bivoli, porci salbatici si hiraxul de copac. Padurile din Muntii  Virunga sunt singurul loc in care mai traiesc gorilele de munte.

In anii '60-'70, numarul lor a scazut dramatic, de la 400-500 la aproximativ 250, atat ca urmare a competitiei pentru hrana cu turmele de erbivore dar si din cauza braconierilor, care le capturau pentru a le vinde gradinilor zoologice sau pentru a le taia labele si capetele, spre a le fi vandute apoi turistilor ca suveniruri. Asupra situatiei lor a atras atentia Dian Fossey, psiholog american care lucrase mai inainte cu copiii handicapati.

Fossey, care si-a stabilit tabara in Rwanda, pe Muntele Bisoke, in 1967, a studiat gorilele indeaproape timp de 18 ani. Cu o atentie si o rabdare infinite, ea le-a castigat in cele din urma increderea. Uneori petrecea zile intregi tarandu-se in maini si genunchi pe solul imbibat de ploi al padurii, imitand comportamentul obisnuit al gorilelor – prefacandu-se ca mananca ierburi, scarpinandu-se, batandu-se cu pumnii in piept si ragaind sonor. Dupa trei ani in mijlocul lor, intr-o zi Fossey a reusit un lucru extraordinar, in vreme ce „rontaia” ierburi alaturi de ele: a intins mana spre o gorila si animalul i-a atins degetele cu ale lui – primul contact fizic cunoscut dintre o gorila salbatica si un om.

Munca de-o viata

Pentru al e proteja, organizatiile ecologiste internationale au pus la punct Proiectul „Gorilele de Munte”, menit sa contribuie la intelegerea acestor animale si sa incurajeze turismul, creand astfel noi locuri de munca si reducand braconajul. Proiectul nu a obtinut aprobarea lui Dian Fossey, care dorea formarea unor patrule autorizate sa impuste pe loc braconierii prinsi asupra faptului.

In 1985, Fossey a fost gasita moarta in patul ei, ucisa cu o lovitura la cap. A fost ingropata in spatele cabanei sale de pe munte, dar munca ei de-o viata a dat roade, fiindca numarul gorilelor de munte din Virunga este azi in crestere.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *