Muntele Fuji. Muntele zeilor

Muntele FujiDelicatul con al celui mai inalt munte din Japonia a inspirat dintotdeauna respect si veneratie.

Muntele Fuji este un veritabil simbol al Japoniei, la fel ca soarele care rasare. Conul sau urias, acoperit de zapada aproape tot timpul anului, se inalta singuratic si elegant din campia joasa ce margineste coastele Insulei Honshu. Numerosi pictori si fotografi l-au imortalizat, iar poetii au incercat sa-i redea splendoarea in versuri. In inima celor ce merg sa-l vada insa, muntele evoca un setiment de veneratie si uimire pe care nici literatura, nici tablourile nu-l pot sugera.

Varful inghetat

Grupuri mari de drumeti urca potecile serpuite spre varful Muntelui Fuji – un crater vulcanic acoperit de zapada aproape tot timpul anului.

Fuji atrage nu doar datorita elegantei sale masive si singuratice; interesant este modul in care muntele se schimba continuu – luminozitatea sa variaza, mantia sa de zapada urca si coboara, iar norii ii invaluie adesea varful, spre dezamagirea celor care nu pot zabovi prea mult in preajma lui. Cu toate ca maiestria scriitorilor preamareste perfectiunea geometrica a varfului, micile devieri de la simetria absoluta sunt cele care ii confera „sarea si piperul”. Coastele sale urca usor neregulat spre culme si se intalnesc nu intr-un  punct, ci pe o linie orizontala valurita.

Varful cu margini sinuoase  este de fapt buza unui crater, dat fiind ca Muntele Fuji, inalt de 3.776 m , este un vulcan – unul nestins inca. Revarsarile succesive de lava si cenusa au dat nastere acestui munte masiv, a carui circumferinta la baza masoara de 125 km. Prima eruptie inregistrata s-a produs in anul 800 d.Hr., fiind urmata de multe altele, pana la cea mai recenta, survenita in 1707, cand cenusa neagra a ajuns pana pe strazile orasului Tokyo, aflat la 96 km departare.

Japonezii numesc adesea muntele Fuji-san, adugand particula de politate cuvenita unei persoane apreciate. Pentru populatia bastinasa ainu, muntele era sacru, numele sau provenind probabil de la fuchi – termen din limba ainu care inseamna „foc”. La fel de sfant este pentru budisti si pentru adeptii sintoismului, religia japoneza in care sunt venerate spiritele naturii si cele ale stramosilor. Fuji-ko (Societatea Fuji) este o secta religioasa dedicata muntelui fondata in anul 1558, are si astazi numerosi adepti.

Lacul KawaguchiArtistii  budisti au imortalizat adesea extraordinarul peisaj din preajma Lacului Kawaguchi, in ale carui ape linistite se odihneste Muntele Fuji. Lacul unul dintre cele cinci care exista in aceasta zona bogata in paduri, rauri si cascade, in care – in ciuda turismului modern – Fuji poate fi admirat in toata splendoarea sa.

Impreuna cu zona de tarm, muntele, padurile si lacurile formeaza un parc national vizitat anul de 80 de milioane de persoane – echivalentul a doua treimi din intraga Japonie. Dintre acestea cel, putin 250,000 escaladeaza masivul. Timp de secole, coastele muntelui au fost  loc de pelerinaj – pentru barbati in speta, femeilor fiindu-le interzis accesul pana la anul 1868.

Fiecare pelerin obisnuia sa duca cu el o piatra, micsorand astfel simbolic greaua povara a pacatelor lumii de la poale.

Pante alunecoase 

Drumetii isi pot grabi coborarea de pe varf lasandu-se sa alunece pe cenusa vulcanica fina.

Majoritatea turistilor vin acum in iulie si august, cand pe varf nu mai e zapada aproape deloc, si urca pantele pe una dintre cele sase poteci batatorite. Printre acestia se afla si cativa pelerini Fuji-ko, invesmantati in alb. Drumetii si pelerinii strabat padurile de pini si zada, unde ciresii si azaleele infloresc primavara, spre crestele batute de vant, unde numai lastarisurile cele mai puternice pot rezista. Urcusul este dificil, vremea se poate schimba pe neasteptate, iar temperatura scade spre varf, unde chiar si in august se inregistreaza cel mult circa 6 oC.

Pe ultima parte a traseului, potecile strabat pante bolovanoase, pana la buza craterului. Opt piscuri -„cele opt petale ale lui Fuji” – se ridica din marginea relativ circulara, conferind varfului aspectul sau crestat. Craterul larg de 700 m, numit Nai-in (Sanctuarul), este si el venerat.

Multi intreprind aceasta ascensiune noaptea, ajungand pe varf la timp pentru a admira rasaritul.

In ultimele clipe ale noptilor reci de vara, soarele abia rasarit arunca pe cer sulite de rosu, purpuriu si aramiu, inainte de a-si incepe neobostita cursa pe bolta cereasca.

Lumina zorilor ofera privelisti de neuitat peste lacuri si paduri, pana pe tarm, asemanat de un scriitor cu „un desen tremurat, mazgalit cu cerneala purpurie”. De cealalta parte, umbra triunghiulara a muntelui sacru al japonezilor intuneca zarile.

Muntele FUJI, in arta

Muntele FUJI, in arta

Lumina trandafirie

Rasaritul soarelui invaluie in lumina zapada de pe muntele Fuji, ale carui linii clasice ii confera o frumusete feerica.

Muntele FUJI, in arta 

Muntele Fuji a fost reprezentat in opere de arta inca din Evul Mediu, cand calugarii zen budisti cautau peisaje armonioase, prielnice meditatiei. Mai tarziu a devenit subiectul favorit al gravorilor in lemn Harunobu (1725-1770) si Hokusai (1760-1849). Scenele cu delicate figuri japoneze ale celui dintai au uneori Muntele Fuji in fndal; peisajele celui de-al doilea atrag atentia asupra muntelui ca un simbol al frumusetii si puritatii.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *