Marele Canion

Marele CanionUn mic avion biplan albastru, hurducaind pe intinderea unui desert monoton, ilustreaza intr-un film capacitatile sistemului IMAX-cinematograful ultramodern, cu ecran circular, multi etajat. Brusc, biplanul ajunge la buza marelui canion si cade dincolo de ea. iar spectatorul il insoteste, coborand spiralat intr-un abis incredibil. Nici un film nu va poate pregati insa pentru impactul cu privelistea vazuta cu proprii ochi a acestui canion din SUA. Chiar si cei mai blazati sunt miscati de peisajul atat de vast atat de vechi, de tacut si de senin.

Acest hau uluitor sapat de Fluviul Colorado are, in medie, 1.6km adancime si 15 km largime, intinzandu-se pe aproximativ 450 km. Ati putea alege orice tronson de 21 de km in care sa aruncati intraga insula Manhattan si tot ati avea nevoie de ochelari pentru a inspecta acoperisurile zgarie-norilor de sub dumneavoastra.

Culorile si atmosfera canionului se schimba dupa momentele zilei si dupa anotimp. In zori, rocile striate de pe creasta opusa – aflata la distanta si totusi aparent atat de aproape, incat ai impresia ca ai putea s-o atingi – lucesc in argintiu si auriu deaspura abisului albastrui de dedesubt. In diminetile de primavara, ceara din canion pare suficient de densa pentru a schita pe ea; lumina lunii invaluie departarile in alb si indigo, iar apusul poleieste crestele cu un roz-intens.

Raul HavasuLANGA COLORADO. De secole, tribul havasupai traieste in apropierea cascadei de pe Raul Havasu. Numele inseamna „Oamenii apei verzi-albastrui”.

Cea mai mare parte a apei de ploaie se evapora inainte de a ajunge pe fundul haului,astfel ca langa albia raului terenul este desertic. North Rim (marginea nordica), aflat mut mai sus decat South Rim (marginea sudica), este insa acoperit cu zapezi pana in luna mai. Intre aceste doua extreme, clima variaza intre cea de tundra, cea de padure temperata, si cea a padurilor de conifere. Aidoma unei ascensini pe munte, fiecare 300m pe verticala implica o schimbare climaterica echivalenta cu cea intalnita intr-o calatorie de 500km spre nord pe teren plat. Aceasta variatie permite o fauna bogata – animale montane, precum oaia de munte, aproape se invecineaza cu locuitorii desertului, cum ar fi serpii cu clopotei. Iar abisul canionului constituie o bariera pentru multe altele: veveritele cu urechi motate de pe North Rim apartin altei subspecii decat cele de pe South Rim.

Cu ani in urma, se spune, un cowboy ratacitor a privit in jos, in canion, si a exclamat: „Cu siguranta. ceva s-a intamplat aici!” Ca multi vizitatori, el nu putea crede ca uriasul canion era in principal opera panglicii de apa de la baza sa. Doar o privire  atenta dezvaluie faptul ca Fluviul Colorado se poate ransforma aici intr-un torent vijelios, ce poarta cu el zilnic mii de tone de sedimente – „prea gros pentru baut, prea subtire pentru arat”, asa cum se plangeau adesea primii colonisti. Latimea vaii se datoreaza indeosebi afluentilor alimentati de topirea zapezilor si celor 5 milioane de ani de eroziune provocata de vant, ploi si inghet. Abisul cental este opera Fluviului Colorado.

vedere aeriana marele canionEste firesc sa presupuneam – asa cum au facut si primii exploratori – ce in decursul mileniilor fluviul si-a sapat valea pana la adancimea de azi. De fapt, albia se afla aproximativ acolo unde s-a aflat tot timpul, circa 600 m deasupra nivelului marii. Solul a fost cel care s-a ridicat treptat, atat de lent, incat forta de eroziune a fluviului a mentinut albia pe locul sau initial, in vreme ce peretii de piatra ai abisului s-au inaltat de o parte si de alta.

Povestea canionului este inscria in diversele varste ale rocilor, pe masura ce acestea s-au ridicat, strat dupa strat, din adancuri. Cel mai jos se afla Inner Gorge (Defileul Interior), pe unde curge fluviul. Cu 2 miliarde de ani in urma roca intunecata facea parte dintr-un lant muntos cat Himalaya. Muntii au fost erodati si transformati in campie, fiind apoi inlocuiti de o mare putin adanca. Calcarul depus pe fundul acesteia contine fosile de plancton vechi de un miliard de ani.

ZIDURILE CANIONULUI. De la inaltimea culmii Toroweap, pe North Rim, Fluviul Colorado poate fi vazut serpuind 900 m mai jos.

Mai sus, „jurnalul” rocilor povesteste despre un cataclism in care locul muntilor erodati a fost luat de o lunca namoloasa, in care amfnienii si crocodilii si-au lasat amprentele. Unele strate de roca amintesc de mlastini, de deserturi si de mari mai vechi, in care traiau colonii de corali. Fluviul a inceput sa-si sape albia abia cu 6 milioane de ani in urma. Dar cand lava s-a revarsat la un capat al defileului, acum mai putin de un milion de ani, canionul era adanc de 15m.

Marele CanionVizitatorii care studiaza filele acestui „jurnal” al Terrei in piatra pot considera ca subiectul este prea coplesitor spre a fi inteles. Pentru multi dintre ei dezvaluirea secretelor Marelui Canion ramane doar un vis.

INFRUNTAND PRIMEJIILE CANIONULUI. Numele maiorului John wesley Powell, un veteran al razboiului civil, ramas fara un brat, este pentru totdeauna asociat cu Marele Canion. El a condus o expeditie pe Fluviul Colorado, in mai 1869: un grup de noua oameni in 4 ambarcatiuni. Una dintre ele, in care se afla cea mai mare parte a proviziilor, s-a scufundat in prima saptamana, dar exploratorii si-au continuat drumul si au patruns in Marele Canion pe 4 august. Au urmat greutatile navigatiei peste praguri repezi, printre stanci si vartejuri, grupul inaintand tot mai mult in necunoscut. Pe 28 august, trei dintre ei au refuzat sa mai continuie drumul si au urcat crestele pentru a iesi din canion, fiind insa ucisi  de indieni. Ca o ironie a sortii, a doua zi ambarcatiunile au ajuns in apele linistite din aval. Fluviul Colorado fusese cucerit – dar cu ce pret!  

Sursa :   Reader's Digest

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *