Lasa-ti copilul sa simta!

Privind familiile cu copii din jurul meu am observat ca majoritatea parintilor gandesc si i-au decizii in numele copilului fara sa se intrebe ce simte cu adevarat copilul, care sunt necesitatile lui reale, confunda propriile credinte si dorinte cu credintele si dorintele copilului, nu-si dau seama ca acesta poate gandi si simti complet diferit.

Chiar daca copilul isi exprima sentimetele si dorintele, parintele le ignora sau chiar iau decizii contrare pe principiul ca „e mica si nu stie ce ii mai bine pentru ea„.

Psihologul Raluca GORDAN explica ceva mai bine despre felul cum acceptam si intelegem emotiile propriilor copii.

Vrem sa ne dezvoltam, sa crestem, sa devenim cineva, insa de cele mai multe ori aceste obiective nu includ si partea emotionala. De cele mai multe ori parintii isi proiecteaza asupra copiilor propriul drum sau propriile dorinte. De cele mai multe ori aud din partea parintilor: “Copilul meu vreau sa aiba rezultate bune la scoala”, “Vreau sa fie mai comunicativ”, “Vreau sa devina X” si de prea putine ori aud “Copilul meu vrea devina fericit”. Consider ca fericirea /implinirea poate insemna si acceptarea, armonizarea tuturor partilor interioare din noi, inclusiv a celor mai intunecate emotii, sentimente. De mici invatam insa ca nu e frumos sa fii furios, ca e rusinos sa plangi, ca nu avem motive pentru care sa fim tristi.

De multe ori adultii pot bloca emotiile celor mici prin comportamente care nu arata altceva decat propria toleranta scazuta la furie, tristete sau orice emotie negativa. Propozitii sau imperative de genul: “Du-te in camera ta si plangi!”, “Sa nu te mai aud ca tipi!”, “Termina cu istericalele astea!” blocheaza exprimarea emotiilor iar efectele pot fi negative pe termen lung.

Uneori parintii cer copiilor sa se linisteasca si atunci cand isi exprima bucuria prin rasete sau topaieli. Daca emotiile nu sunt exprimate, fie se blocheaza si determina tot felul de probleme in perioada adulta, fie ies la suprafata in comportamente negative. De exemplu, copiii care trec prin divortul parintilor (dupa moartea cuiva drag, divortul este cea mai traumatizanta experienta) si care nu isi exteriorizeaza emotiile pot deveni agresivi cu alti copii sau pot obtine rezultate slabe la scoala sau pot sa somatizeze tot ceea ce nu-si exprima.

Ideea e ca avem emotii, se manifesta inca din primele zile de viata, iar viata afectiva se poate cristaliza pe tot parcursul existentei noastre. Pentru o dezvoltare armonioasa este necesar sa le acceptam si sa le eliberam.

Continuarea pe suportpsihologic.ro

o manuta pentru lucia cristina

Comments(2)
  1. Elsa 28 septembrie 2015
  2. valeria 15 noiembrie 2015

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *