Lacul Titicaca

Lacul Titicaca

Pe aceasta veritabila mare interioara de pe inaltimea Anzilor, zeii, legendele si istoria se ingemaneaza pentru totdeauna.

 Nu exista in istorie o combinatie mai rodnica de curaj sublim si lacomie bruta decat cea care i-a caracterizat pe conchistadori, cuceritorii spanioli ai Americii Centrale si de Sud. In 1535, dupa ce subjugase Peru si se imbogatise dincolo de cele mai indraznete visuri ale sale, Diego de Almagro si-a lasat tovarasul, pe Francisco Pizzaro, la Cuzco, capitala incasilor, si a pornit spre sud, in necunoscut. Atat el, cat si cei 570 de soldati care il insoteau nu cautau altceva decat tot mai mult aur. Drumul i-a dus peste platourile aride si inalte ale Boliviei si Argentinei de astazi, dincolo de Anzi si in jungla de pe tarmul chilian. Oameni si cai au murit inghetati in trecatorile din munti, s-au sufocat in aerul rarefiat al podisurilor ori s-au „copt” in desert, in armurile lor metalice, Dar aur n-au gasit.

Barca din trestieFaptul ca dusesera pana la capat una dintre marile explorari geografice din istorie nu a fost o consolare pentru cei ramasi in viata. Pe drum insa au intalnit peisaje care i-au impresionat chiar si pe cei mai indrjiti dintre ei. Sus, pe platoul pe care se intalnesc azi Peru si Bolivia, se afla o vasta mare interioara de un albastru incredibil, dincolo de care muntii cu creste inzapezite se profilau net pe cerul senin si pur. Pe apele acestei mari, oamenii locului navigau in barci ciudate, din trestie.

Asa au descoperit europenii Lacul Titicaca si splendidul peisaj care il inconjoara, la 6.400 m altitudine, in masivul Cordillera Real. Frumusetea privelistii a inmuiat pana si inimile celor mai duri dintre spanioli, insa pentru populatia locala lacul era – si este inca si azi – sacru. Piscurile inalte sunt salasele zeilor sau sunt ele insele zeitati. Populatia aymara, care traieste pe malurile lacului, crede ca din apele acestuia a iesit Viracocha, un barbat alb, barbos, reprezentant al Soarelui pe Pamant, venit pentru a-i invata pe oameni sa construiasca, sa cultive pamantul si sa confectioneze barci din trestie.

Insula Sacra

Insula Soarelui de pe Lacul Titicaca este venerata si azi, considerata a fi locul unde zeii au coborat pe pamant pentru a fonda dinastia Inca si a aduce intelepciune populatiei aymara, care traia pe tarmurile lacului.

Ultima calatorie

O lama impodobita cu panglici colorate este dusa spre Insula Soarelui, unde va fi sacrificata pentru ca localnicii sa aiba recolte bune.

Lacul Titicaca este cel mai mare dintre lacurile Americii de Sud, avand o suprafata de 8.300 km2. se afla la 3.812 m altitudine, dar nu este cel mai inalt din lume, fiind depasit de altele din Himalaya. Totusi, detine din 1862 recordul mondial al celei mai inalte cai navigabile pentru vase de mare tonaj; atunci, un vas cu aburi a fost transportat demontat pana la lac si a fost asamblat pe mal. Dupa un secol de activitate, vasul a fost inlocuit cu nave pe perna de aer, care circula intre Puno, in Peru, si diverse destinatii din Bolivia.harta lacul titicaca

Lacul Titicaca marcheaza un punct de diviziune in anzi: spre nord, clima devine treptat temperata, iar spre sud, progresiv mai aspra. Tarmurile sale se afla la limita sudica a zonelor locuite de om tot timpul anului si a celor agrare. Aici cresc indeosebi cartofi; porumbul si orzul, care nu ajunge sa se coaca, sunt cultivate pentru hrana animalelor.

Fauna lacului este in prezent saraca. Pastravul-curcubeu, introdus de om, a eliminat pestele-pisica, originar de aici, care, la randul sau, a fost pescuit excesiv. Principalul „locatar” al lacului este o broasca despre care se spune ca este mare cat un sobolan. Dar fiindca respira numai extragand oxigenul din apa prin piele, ea nu poate supravietui afara din apa, deci este foarte rar vazuta.

Majoritatea populatiei aymara, traieste inca asa cum o faceau stramosii ei, cand a fost descoperita de conchistadori. Spre deosebire de spanioli si de ceilalti straini care au sosit mai tarziu in regiune, localnicii nu sufera de rau de altitudine, fiindca au inima si plamanii mai mari decat in mod obisnuit si au mai multe globule rosii, pentru a contracara efectele deficitului de oxigen. Ei construiesc langa mal plute din trestie totora si pe ele cladesc case din acelasi material, chiar cultiva mici gradini de zarzavaturi. Tot din totora isi confectioneaza barcile care, desi par foarte fragile, sunt extrem de rezistente; versiuni mai mari ale acestora s-ar comporta foarte bine pe mare.

barci aymaraAcest fapt l-a frapat pe exploratorul Thor Heyerdahl. El vazuse ambarcatiunile similare, dar mult mai mari, in picturile funerare din Egipt si a dedus ca, la populatiile sud-americane, venerarea Soarelui si priceperea de a construi astfel de ambarcatiuni se datoreaza egiptenilor, care le-ar fi vizitat cu mult timp in urma. Pentru a dovedi valabilitatea ipotezei, Heyerdahl a adus cativa constructori de barci aymara in Maroc, unde au faurit o ambarcatiune din trestie capabila sa navigheze pe mare, pe care au numit-o Ra II.

Heyerdahl s-a imbarcat pe Ra II si a traversat fara probleme Atlanticul, din Maroc in Bardabos, pe traseul urmat probabil de vechii aventurieri. Sa fi avut ei ceva in comun cu Viracocha, trimisul Soarelui, cu piele alba si barba? Daca Heyerdahl are dreptate, atunci intr-adevar conchistadorii nu au fost primii care au ajuns in America de Sud.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *