Intalnirea cu fratii mai mari

frati nou nascutDaca este vorba de o familie mai numeroasa, nou-nascutul va fi primit cu si mai mult entuziasm de catre fratii sau surorile lui, avand parte si de mai multa dragoste in acelasi timp. Este foarte important si impactul ce se resimte asupra fratilor mai mari, o data cu venirea pe lume a unui fratior sau a unei surioare mai mici.

Pentru un copil sensibil, venirea acestuia pe lume constituie o sursa de emotie profunda. El este fericit sa proclame aceasta nastere la toate persoanele pe care le intalneste si la micii sai prieteni, de la gradinita sau de la scoala.

Daca nou-nascutul este de acelasi sex, copilul mai mare se poate socoti superior fata de “bebe”. Cand fratii sunt mai mari, surpriza dublata de putina anxietate nu mai este atat de profunda, mai ales daca sunt deja mai multi copii in casa.

Aparita unui nou membru de familie poate antrena o mare tulburare la copiii foarte sensibili si timizi.

Se intampla ca in timpul internarii mamei in maternitate, copilul (copiii) sa fie dus in alta familie. Daca este dus la bunici sau la alte rude apropiate, unde este de obicei rasfatat, reactiile vor fi mai putin importante. Daca plasamentul se va face la straini, chiar daca sunt prieteni sau o institutie pentru ocrotirea copiilor sanatosi, este posibil ca aceasta indepartare temporara sa fie interpretata ca o excludere si sa-l tulbure pentru mai multa vreme, chiar daca tatal sau il aduce seara acasa.

Copiii intre 2 si 5 ani dovedesc o multitudine de sentimente complexe si contradictorii (curiozitate si interes, gelozie si neliniste, deceptive, chiar ostilitate) care pot fi la originea unor conflicte psihologice.

Cel “mic” devine centrul de interes al celui “mare” care incearca sa-i atraga atentia aratandu-i jucariile si cartile sale; el tipa, canta, ceea ce atrage adesea, din partea adultilor, o atitudine violenta, de neinteles pentru copil.

In aceste zile si in saptamanile care urmeaza, copiii se pot manifesta variat:

  • Baieteii care pana atunci foloseau olita incep din nou, “sa faca in pantaloni”;
  • Fetitele cer sa-si bea laptele numai cu biberonul, asa cum i se da lui “bebe”;
  • Apare sau se accentueaza nevoia de a-si suge degetul;
  • In timpul alaptarii sugarului, copilul mai mare vrea sa stea lipit sau chiar pe unul din genunchii mamei;
  • Alteori, mai rar in schimb, copilul intre 2 si 5 ani are atitudini agresive si ostile, ce au loc chiar in prezenta parintilor; sunt impulsuri imposibile de controlat. La copiii mai mari (6-12 ani) pot aparea – scaderea randamentului scolar, tendinta de izolare sau de a pleca de acasa, cautand societatea in afara familiei.

Aceste reactii normale pot fi atenuate printr-o atitudine intelegatoare din partea parintilor.

Inainte de nastere, se va vorbi copilului cu moderatie, despre viitorul nou-nascut, aratandu-i ca si el a fost asteptat la fel in urma cu cativa ani si ajutandu-l la pregatirea camerei pentru cel asteptat.

Fratele cel mare poate realiza gresit ceea ce are sa se intample: de aici, o mare deceptie, mai frecventa la baiat decat la fetita, cand vede o fiinta atat de mica, neputincioasa, care nu stie decat sa manance, sa doarma si sa planga si de care mama trebuie sa se ocupe tot timpul. El, de fapt, asteptase un camarad de jocuri, dar va trebui sa astepte multe luni inainte ca acest fapt sa se realizeze.

Asteptarea unui al doilea sau unui al treilea copil intr-o familie nu este simpla daca se doreste ca aceasta venire sa fie pe deplin acceptata de primul copil.

Nu se poate nega ca probleme noi de ordin psihologic vor aparea la sosirea nou-nascutului. Totusi, aceste probleme vor fi rapid aplanate in masura in care asteptarea va fi pregatita asa cum trebuie.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *