Formatiunile tsingy din Madagascar

Tsingy MadagascarLUJERI SUBTIRI CA NISTE LAME DE CALCAR ADAPOSTESC ANIMALE UNICE IN LUME, PE UNA DINTRE CELE MAI MARE INSULE ALE TERREI.

Imaginati-va o lume in miniatura, pierduta undeva pe culmea unei stanci de calcar inalte de peste 180 m – o lume de ace de piatra ca niste pumnale ce se ridica in aer la 30 m, in care chiar si cele mai solide ghete sunt sfasiate in numai cateva minute si un sigur pas gresit va poate jupoi pielea sau sectiona o artera. O lume in care crocodilii traiesc in grote subterane, lemurienii cu ochii rotunzi si mari pandesc precum niste fantome in frunzisul copacilor, iar albine minuscule ataca intr-un roi furibund ori de cate ori o surata de-a lor a fost strivita.

Aceasta lume este Platoul Ankarana, aflat in extremitatea nordica a Madagascarului – probabil cea mai atractiva zona a unei insule extrem de interesante. Madagascarul se afla la aproximativ 600 km in largul coastelor est-africane. Masurand 1.600 km de la nord la sud si avand o suprafata de 600.000 km2, este a patra insula din lume ca marime, dupa Groenlanda, Noua Guinee si Borneo. Numita si „Marea Insula Rosie”, dupa culoarea solului – inghitit in prezent de mare cu o viteza terifianta, din cauza eroziunii provocate de om – insula a dezvoltat o flora si o fauna aparte.

Ecosistemul sau unic s-a nascut cu 120 milioane de ani in urma, cand marea placa continentala a inceput sa se fragmenteze.

Harta vechiului continent Gondwana prezinta insula Madagascar prinsa intre capatul sudic al Indiei, tarmul estic al Africii si coasta nordica a Antarcticii.

platoul ankaranaIn era marilor reptile, dinozaurii putea trece inca din Africa in Madagascar pe uscat, iar timp de milioane de ani dupa desprindere, animalele puteau traversa bratul de mare creat pe plute de vegetatie, populand astfel insula. Dar acum aproximativ 40 de milioane de ani, distanta dintre continent si insula a devenit prea mare si acest „trafic” evolutionar a incetat – pana in jurul anului 500 d.Hr., cand au aparut primii oameni, sosind, probabil, mai degraba din Indonezia decat din Africa de Est.

Platoul Ankarana este un peisaj de tipul numit karst. Mii de ani de ploi abundene (in medie, 1.800 mm precipitatii pe  an) au dizolvat roca – moale si cretoasa in partea superioara, dura si cristalina la baza – formand creste, piscuri si culmi adesea foarte subtiri. Calcarul este strapuns de canioane adanci, impadurite, in care cresc baobabi, smochini si palmieri, formand o umbrela verde de 25 m inaltime. La peste 720 km spre sud, peisajul se repeta in Rezervatia Nationala Bemaraha, din vestul Madagascarului.

PEISAJ CU ACE 

Ace inselatoare de calcar ce adapostesc animale si pasari rare alcatuiesc un peisaj unic de formatiuni numite tsingy.

SPINI UTILI

Arciul  tenrecAriciul dungat, numit tenrec, care traieste numai in Madagascar, adulmeca rame cu botul sau lung. Spinii ascutiti il protejeaza, dar constituie totodata un mijloc de comunicare, animalul inducandu-le o vibratie sonora.

Infiltrandu-se in roca Platoului Ankarana, apa de ploaie a sapat grote adanci, unde depozitele de calcar au format splendide stalactite si stalagmite. Torente inghitite de fisurile din piatra reapar sub pamant ca rauri subterane ce curg prin tunele si caverne, precum vasta Grotte d'Andrafiabe, din care nu au fost explorati pana acum decat 11 km. Plafoanele unora dintre cele mai inalte grote s-au prabusit, solul fiind populat de plante si animale care au format petice izolate de padure virgina.

Stancile infricosatoare din centrul platoului sunt numite in zona tsingy, dupa sunetul pe care il scot cand sunt lovite, ca dangatul sec al unui clopot crapat. Malgasii (populatia din Madagascar) sustin ca in tsingy nu e un loc suficient sa pui macar un singur picior  pe teren plat.

Naturalistii curajosi se aventureaza uneori sa strabata labirintul de lame din piatra, dar curand ratacesc si bat in retragere. Cei cativa care au incercat sa patrunda in interior afrima ca cel mai bine este sa admiri tsingy din avion, de la loc sigur.

Flora si fauna Madagascarului sunt amenintate de continua extindere a populatiei umane, dar „fortarete” precum Ankarana si Rezervatia Bemaraha isi apara cu succesc ciudatele creaturi care le adapostesc.

Mai multe specii de lemurieni – mamifer specific acestei insule – traiesc in copaci care cresc in despicaturile si in abisurile formate intre stancile cu muchii taioase.

Lemurienii sunt primate inferioare, inrudite de departe cu maimutele si cu oamenii. Unii, ca lemurianul pitic al lui Coquerel, o specie rara, se hranesc singuratici noapte; altii, precum sifaka, ceva mai mare, traiesc in grupuri mai numeroase si se granesc la lumina zilei, sarind din creanga-n creanga si agatandu-se de ramuri cu mainile lor uimitor de asemanatoare cu cele omenesti.

Printre celelalte mamifere din Ankarana se afla mangusta cu coada inelata si bizara fossa, cel mai mare pradator din Madagascar, asemanator unei feline si „aratand ca o puma retezata de la genunchi”: fossa se hraneste indeosebi cu sifaka.

In adancurile platoului, singurii crocodili de pestera din lume se ascund in raurile subterane, in cele sase luni ale anotimpului uscat, din mai pana in octombrie. Cei mai mari pot atinge 6 m lungime si sunt capabili sa inhate si sa devoreze un om.

Din fericire pentru cei care se aventureaza in grote, crocodilii trebuie sa stea la soare spre a-si reface proviziile de energie, iar temperatura apelor este suficient de scazuta – sub 26 oC – pentru a-i mentine intr-o stare aproape letargica. Mai mici decat crocodilii, dar mult mai periculosi sunt tiparii din raurile subterane. Lungi de peste 1,2 m, agresivi si inarmati cu dintii ascutiti, ei ataca din senin inotatorii si chiar barcile gonflabile.

Daca, din pricina asezarii lor izolate si neospitaliere, in Ankarana si Bemaraha viata salbatica s-a pastrat neschimbata, situatia este cu totul alta in restul insulei.

ANIMAL RAR. Lemurianul cu coroana, a carui coada este mult mai lunga decat corpul, este unul dintre rarele animale care traiesc in regiunile tsingy.

O serie de specii care nu mai exista nicaieri altundeva in lume sunt amenintate. Dintre mamifere, lemurienii pursange traiesc numai aici, iar majoritatea celor 235 de specii de reptile din Madagascar sunt endemice.

FRUMUSETI SPRINTENE

lemurieniNumiti astfel dupa lemures, spiritele mortilor in mitologia romana, lemurienii au dimensiuni variate, de la cei cat un soarece pana la unii de marimea pisicilor, exceptie facand lemurienii indri, cat un copil mic. Un calator ii descria in anii '20 ca fiind „cele mai frumoase animale mici din cate exista. Nici pisica, nici maimuta, au fost daruite de natura cu avantajele amandurora – frumusete si agilitate”. Jucausul lemurian cu coada inelata, adesea atat de bland incat mananca din palma omului, a devenit mascota Madagascarului. Despre marele lemurian de bambus se credea ca a disparut de mult, dar in 1986 naturalistii au descoperit cateva exemplare in viata – un unic semn pozitiv in tristul catalog al speciilor disparute in Madagascar. O ruda apropiata a lemurienilor, aye-aye cu coada stufoasa, traieste indeosebi in padurile virgine de pe tarmul estic al insulei, dar poate fi intalnit si in Ankarana. Acest animal nocturn, sperios, lung de numai 40 cm, se hraneste cu fruncte, seminte, insecte si cari. Auzul sau foarte fin ii permite sa localizeze cari ce isi sapa tuneluri in lemnul putred, pe care ii scoate apoi cu ajutorul celui de-al treilea deget, foarte lung.

Aceeasi varietate domneste in randul pasarilor: exista aici peste 250 de specii, 100 traind numai in aceasta insula. Numarul lor a fos redus de defrisari, dar si de vanatoarea sportiva, agreata de turisti. Un exemplu trist in acest sens este Aepyornis, pasarea-elefant, nezburatoare, cea mai mare pasare din lume, o data si jumatate cat un strut. Cantarind circa 450 kg si depunand sase oua odata, mari cat ale strutului, Aepyornis a fost vanata pana la disparitia ei completa. Ultimul exemplar a fost vazut 1666.

Si cameleonii sunt amenintati, iar jumatate dintre speciile lumii traiesc aici. Desi sunt inofensivi, malgasilor le e tema de ei, crezand ca in trupurile lor salasluiesc suflete omenesti care nu si-au aflat odihna. Faptul ca animalul isi poate misca ochii independent unul de altul inseamna pentru ei ca sufletul prizonier priveste cu un ochi spre trecut si cu celelalt spre viitor.

Totusi, au inceput sa apara semne promitatoare. Ici si colo au fost initiate proiecte de protejare a speciilor periclitate; ornitologii, de pilda, studiaza vulturul-pescar si vulturul-serpar.

La cariva kilometri nord de Ankarana, in parcul National Montagne d'Ambre fermierii sunt incurajati sa-si protejeze pamanturile plantand copaci indigeni, fara a taia padurea pentru lemne de foc si folosind eficient sistemele de irigatii. Scopul promovarii turismului ecologic este ca situri unice, precum Platoul Ankarana, sa gazduiasca aceleasi forme unice de viata si in secolele urmatoare.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *