De ce oamenii aduc cu ei in mormant bunuri materiale?

Una dintre cele mai interesante descoperiri făcute de excavările realizate în 1998 în cimitirul din epoca de bronz, situat în Pella, capitala Regatului Macedonean din timpul lui Alexandru cel Mare, este cea a unui războinic din secolul al VI-lea î.Hr. Acest personaj avea în mormântul său o comoară funerară care includea o cască de bronz, o placă de aur, arme şi bijuterii.

Totul părea să indice că acest războinic necunoscut avea de gând se continue să se lupte împotriva duşmanilor acolo „dedesubt”.

Astfel de concepţii existau şi în Orient. De exemplu, dinastia imperială Han, care a guvernat timp de aproximativ patru sute de ani, îşi îngropa membrii familiei însoţiţi de ornamente decorate în piatră de jad şi cu o armată de figurine de lut întruchipând oameni, pentru a-i apăra de furioşii duşmani tereştri: domnia lui Nanyue.

Potrivit lor, jadul era elementul care îi proteja de atacurile demonilor şi îi împiedica pe aceştia să rămână lângă corpurile lor.

Ceea ce este sigur este că aceşti războinici din afara mormântului nu se mai luptau împotriva acestor oameni după moartea lor, iar ornamentele nu le mai slujeau la nimic. De fapt, toate acestea nu au servit la nimic altceva decât la alimentarea lăcomiei hoţilor de morminte şi la decorarea muzeelor noastre. Şi, bineînţeles, niciunul dintre ei nu ştie ce s-a întâmplat.

Biblia spune că „cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic, fiindcă până şi amintirile li se uită” (Eclesiastul IX:5).

Când oamenii mor, „şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare” (Eclesiastul IX:6).

Ceea ce luptătorii greci şi chinezi nu ştiau este că la moartea lor, chiar în acea zi, „le pier şi planurile” (Psalmii 146:4).

Morţii nu mai ies, nu se mai luptă, nu ştiu nimic din ceea ce se întâmplă aici pe pământ. Pentru a ieşi victorios din moarte, nu trebuie să te înconjori de un arsenal funerar costisitor. Este îndeajuns să fii preocupat de creșterea calității vieții spirituale prin construirea unei relații personale cu Singura Persoană care are nemurirea: Iisus Hristos.

sursa: Mircea Ivanof

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *