De ce e necesar a fiecare supermarket sa aiba minim 50% fructe si legume romanesti?

Hai sa judecam babeste treaba asta cu merele din supermarketuri, ca traiesc cu senzatia ca imi scapa ceva, dar nu imi dau seama ce.

Un magazin oarescare vrea sa vanda mere si poate sa cumpere din Romania sau din Franta. Sa ne punem niste intrebari retorice si sa lasam corul sa ne ofere cele mai probabile raspunsuri

– De ce ar cumpara un magazin mere din Franta, cand producem si noi aici, in Romania, mere?
– Pentru ca sunt mai ieftine
– De ce sunt merele aduse din Franta mai ieftine decat merele produse in Romania?
– Pentru ca francezii acorda fermierilor francezi subventii ce duc costul de productie inclusiv subventia si transportul sub costul de productie romanesc
– Cum functioneaza mai exact subventia asta?
– Fermierul roman vinde marul cu, sa zicem, 4 lei. fermierul francez ar trebui sa il vanda cu 5 lei, dar primeste o subventie de 2 lei ceea ce ii permite sa il vanda magazinului cu 3 lei
– Pai si cat costa la raft merele astea?
– 4 lei + marja comerciala merele romanesti, 3 lei + marja comerciala merele frantuzesti
– Deci aia doi lei pe care statul francez ii da fermierului francez se scad si din pretul la raft al marului frantuzesc vandut in Romania?
– Evident, altfel merele romanesti ar fi mai ieftine si s-ar vinde in locul celor frantuzesti
– Pai bun si daca eu, cumparatorul final, economisesc un leu cumparand un mar din Franta, pot sa consider ca statul francez ma subventioneaza si pe mine indirect?
-Nu m-am gandit la asta, dar, oricum, nu despre asta e vorba, ideea e sa sustii producatorii romani, nu sa cumpere clientul mai ieftin
– Ok, inteleg pana aici. Statul francez isi permite sa subventioneze fermierii, statul roman nu isi permite, deci ma obliga pe mine sa platesc un soi de subventie din buzunarul propriu. Practic, in loc sa primesc un leu, il platesc. Cam cat o sa platesc in plus pe an pe mere ca sa sprijin producatorul roman? Asa, aproximativ..
– Aaaa, o sa vedem…
– O sa vedem e un raspuns corect cand e vorba de banii tai. Cand e vorba de banii mei, as prefera sa aflu inainte, daca nu e cu suparare. Dar hai sa presupunem ca as fi dispus sa finantez agricultura romaneasca din buzunarul propriu. Cum o sa functioneze chestia asta in practica?
– Pai magazinul tre sa cumpere pentru fiecare 10 kg de mere frantuzesti inca 10 kg de mere romanesti.
– Or sa fie mai scumpe la raft merele frantuzesti decat alea romanesti?
– Nu, or sa fie la fel de ieftine din moment ce costul lor nu se schimba cu nimic
– Deci o sa am in continuare la raft un mar frantuzesc care costa 3 lei si un mar romanesc care costa 4 lei. Ce crezi ca o sa cumpar?
– Probabil mere din Franta pana se termina, dupa care o sa cumperi mere romanesti, ca n-ai de ales
– Pai stai asa, eu intelesesem ca dam legea asta ca sa existe cel putin 50% produse romanesti pe raft. Daca eu o sa termin merele frantuzesti, magazinul nu o sa poata sa mai comande decat dupa ce le termina si pe alea romanesti. Nu inseamna asta ca pentru o perioada nedefinita de timp magazinul respectiv va vinde 100% mere romanesti?
– Pai si care e problema?
– Poate mie imi plac merele frantuzesti. Ce tre sa fac in cazul asta?
– Te duci in Franta
– Asta e o idee de retinut. Sa mergem mai departe. Pe cine isi propune sa ajute legea asta, mai exact?
– Pai pe producatorul roman, cum ziceam, pe batranul sarman care isi vinde merele pe trotuar ca nu are loc in supermarket de francezi
– Of, saracul batran, stiu exact de cine vorbesti. Dar cum se asigura legea ca fix de la batranul ala o sa cumpere magazinul nostru? Il punem in lege, cu nume si prenume?
– Haha, funny. Nu mai face pe prostul, o sa scrie ca tre sa fie producator roman si cu asta basta
– Si, de exemplu, un francez care isi cumpara livada la Voinesti e producator roman?
– Da, momentan va fi considerat producator roman, dar o sa rezolvam si asta, ca nu e ok sa ne cumpere strainii pamantul patriei.
– Ghrrr. Ok, sa zicem, dar pana „rezolvati”, inteleg ca va trebui ca eu, un cetatean roman, sa finantez din buzunarul propriu un fermier francez pentru ca acesta sa poata sa concureze cu fermierii francezi pe care ii subventioneaza Franta. De ce e asta o idee buna?
– Pai dezvolta agricultura romaneasca, fermierul francez va crea locuri de munca la Voinesti, banii raman in tara, nu se duc prin straini
– Cate locuri de munca noi se vor crea intr-o astfel de livada nationala?
– Aaaa, o sa vedem…
– Haha, ok. Si de ce zici ca or sa ramana banii in tara? O sa ii obligi si pe fermieri sa cumpere din Romania? Urmeaza o lege a fermierului dupa legea supermarketului?
– De ce ar cumpara un fermier ce-i trebuie din strainatate?
– De ce cumpara romanii mere frantuzesti?
– Esti rauvoitor si ai ales un caz exceptional. Majoritatea producatorilor din Romania sunt romani
– Bine, ok, sa zicem ca ai dreptate, nu iti mai cer cifre si procentaje ca iar o sa zici ca o sa vedem. Hai sa te intreb altceva. Cum anume va alege magazinul nostru de la ce producator roman sa cumpere merele? O sa isi faca un excel cu toti batranii care vand mere pe trotuar si o sa ii caute pe acasa?
– Bineinteles ca nu, o sa cumpere ca si pana acuma, sa nu fim aberanti, piata o sa ramana libera, magazinul o sa anunte ca vrea mere si o sa aleaga dintre ofertele pe care le primeste
– Pai si daca o sa cumpere de unde isi doreste mere romanesti, de ce presupunem ca o sa o faca de la batranii cu livezi? Nu e mai probabil ca o sa semneze un contract cu cel mai mare producator roman de mere, pentru ca ala ii poate asigura consistenta in livrari si calitate, ambalaje, volum, acoperire pe piata si asa mai departe?
– E posibil sa faca asta, cine stie, treaba lui, important e sa cumpere de la un producator roman, acuma ca e mic sau ca e mare nu mai conteaza, banii aia pe care ii platesti tu vor fi reinvestiti in economie si ne vor ajuta pe noi toti.
– Ce te face sa crezi ca vor fi investiti in economie? o sa dati o lege sa ii obligati pe patronii fermelor sa reinvesteasca profitul facut prin legea supermarketurilor?
– Ete na, nu, n-avem cum sa dam o astfel de lege, dar e evident ca o sa investeasca banii castigati astfel, ce altceva ar putea face cu ei?
– Sa isi cumpere o vila in Franta?
– Eh hai
– Haha, ok, poate n-or sa isi cumpere toti vile in Franta din vanzarea de mere, dar, totusi, de ce esti asa sigur ca va reinvesti banii? De ce ar investi un patron profitul intr-un business care are o piata de desfacere garantata prin lege in loc sa il cheltuie dupa pofta inimii?
– Pai ca sa nu piarda piata asta garantata in fata concurentei
– Of, ok, cota de piata se protejeaza mult mai simplu cand esti cel mai mare producator, nu e nevoie de investitii ca sa tii pasu cu batranu care vinde pe trotuar, dar ma rog, hai sa nu divagam, altceva te rog sa imi zici. Tu stii cu exactitate cat costa acuma un kil de mere in Carrefour?
– Sincer, n-am idee. Cat costa?
– Nici eu nu stiu. Si stii de ce nu stim noi cat costa merele?
– Ca nu mancam mere?
– Eu mananc mere in fiecare zi, dar tot nu am habar cat costa. Nu stiu cat costa pentru ca nu ma intereseaza, am un venit peste medie asa ca pretul alimentelor reprezinta un procentaj destul de mic in cheltuielile mele curente. Nici nu imi bat capul sa retin daca un kil de mere e trei lei sau trei lei douazeci pentru ca diferenta e irelevanta in raport cu venitul meu disponibil, prin urmare nu imi influenteaza alegerea. Cumpar mere pentru ca vreau sa mananc mere si o sa le cumpar si daca sunt trei lei si daca sunt cinci lei.
– Lauda-te gura…
– Bah, discutam ca intre prieteni, mie imi e complet indiferent daca se misca pretul merelor in sus sau in jos, de ce sa ma ascund dupa deget
– Hehe, ce bine ar fi sa fie toata lumea ca tine
– Asa-i, aici macar suntem de acord. Dar stii cine precis nu e ca mine?
– Cine?
– Batranul ala care vinde mere la coltul strazii.
– Pai ce nevoie are ala de mere?
– Pai nu cumpara, prietene, mere, dar cumpara si el o paine, o rosie, ca doar n-o trai numai cu mere. Sper ca suntem de acord ca daca se scumpeste mancarea fiindca se elimina optiunile mai ieftine din import, principala categorie de cumparatori afectata o sa fie formata din cei mai saraci dintre noi. E evident, nu?
– Nu sunt asa de sigur ca tine.

555 by 250 Piata Unirii UNIQA newsletter
– Eh, ok, mai bine recunoaste ca nu vrei sa recunosti. Dar hai sa te intreb o ultima chestie. Cine face lobby pentru chestia asta in parlament si in presa, cine cere sa se dea legea asta de atatia ani de zile si, in sfarsit, a gasit niste parlamentari cu urechi sensibile?
– Ah, stiu unde bati, te referi la organizatiile alea dubioase sindicale de prin agricultura si patronatele infratite. Sigur, baietii aia de ies in fata tot timpul la teve par niste dubiosi, dar nu e nimic gresit in sine sa faci lobby pentru o chestie care ajuta tara, nu?
– Sigur, nu e deloc gresit, lobbyul e un proces politic foarte natural. Altceva vreau sa te intreb insa; mosul tau care vinde mere pe taraba in piata e inscris in sindicatul agricultorilor sau in patronat?
– Probabil ca nu e, dar nu vad unde bati
– Pai daca nu e nici sindicalist, nici patron, de ce presupui tu ca o lege impinsa in fata de sindicalisti si patroni e croita sa ii produca mosului nostru cel mai mic beneficiu? Asa ti se pare tie ca functioneaza lucrurile in Romania, parlamentarii dau legi dezinteresat, ca sa le fie bine oamenilor sarmani?
– Vezi, acu esti rauvoitor si faci procese de intentie.
– Hehe, nu fac procese de intentie, bat si eu saua sa priceapa iapa, dar vad ca iapa are alte prioritati. In fine, sa recapitulam. Avem o lege adoptata la presiunea celor catorva mari ferme agricole din Romania de niste parlamentari in care avem zero incredere si care obliga romanii sa cumpere mai scump produse alimentare de la aceleasi mari ferme agricole, nu garanteaza in absolut nici un fel ca veniturile suplimentare generate pentru aceste mari ferme se vor intoarce in economie si loveste disproportionat in cei mai saraci dintre noi, saracindu-i si mai mult. Un fel de reverse robin hood impachetat in poleiala patriotica. Si asta e o idee buna pentru ca..?
– Hai ca m-ai ametit de tot cu vorbaraia ta, uite care e treaba, nu suntem noi nici primii nici ultimii care dam o lege din asta, sunt o gramada de tari care au astfel de legi, n-or fi toti prosti si corupti ca noi. Pana si in Franta exista o lege similara, te-ai trezit tu acuma sa faci pe desteptul si sa bodoganesti ca nu e bine.
– Or avea si alte tari legi similare, nu zic nu, dar nu cred ca e bine sa le copiem fara sa intelegem ce facem. Alte tari sunt diferite si diferentele fac diferenta
– Eh na, ce e atata de diferit, de ce in Franta se poate si la noi nu, e Franta mai cu mot?
– Nu, dar are mere mai ieftine

Daca ar fi produse romanesti, impozitele pe salarii, profitul fermierilor si intregii industrii orizontale s-ar strange la bugetul Romaniei si de aici ar rezulta mai multi bani pentru sanatate, educatie si infrastructura, viata noastre pe total ar fi mai buna. Guvernul fracez atunci cand ofera subventii agricultorilor stie ca nu pierde nimic, efectul este ca va incasa orizontal mai mult.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *