De ce a devenit baietelul meu ingeras?

Sunt mamica unui baietel de 12 ani si a unui ingeras de 2 luni ce s-a mutat in Rai pe data de 1 august 2013. Nu pot sa va descriu in cuvinte durerea mea, durerea unei mame extrem de fericite ca va avea al doilea baietel …. baietel care acum este al Domnului.

Am ales sa va scriu povestea mea si a puiul meu ingeras tocmai din dorinta de a nu mai trece nicio mama prin ce am trecut eu! Am stat si m-am gandit mult daca sa o fac sau nu… dar trebuie sa stiti de cine sa va feriti si sa cereti intotdeuna o a doua parere.

Eram o mamica de septembrie .. o mamica ce mergea lunar la eco si la control, o mamica ce a fost mintita in fata ca totul este in regula! Sau… poate incompetenta este de vina!

Am facut toate analizele,toate testele si morfologiile si am fost mintita cu nerusinare de doctorita ecograf renumita Ghita Minodora si de dr ginecolog Cernat Maria din Ploiesti. Nu o fac din razbunare, ci din dorinta de a fi evitate de catre voi mamicilor a raului si dureri prin care trec eu! Si am asteptat din drag fata de mamicile de septembrie ca ele sa nasca si sa nu fie afectate de povestea puiul meu de ingeras. Nici ele nu stiu prin ce am trecut!

Era ziua de 18 iulie… am facut un dus si m-am asezat in pat la somn.. la ora 4 dimineata am simtit o presiune si jeturi, jeturi de apa am venit din mine in tot patul … eram speriata, dar si fericita dandu-mi seama ca puiutzul meu va veni pe lume. Am plecat imediat cu salvarea la maternitate. Aveam 32 de saptamani de sarcina, am nimerit un medic de garda extraordinar de bun, parca era un om trimis de Dumnezeu.

A urmat controlul … inima imi batea asa de tare … imi vedeam iubirea cum se misca la eco si abia asteptam sa-l tin in brate! Cand m-am dat jos de pe masa aceea doctorul mi-a spus, stiti ca vor fi probleme? Sa speram ca doar una!! Atat lichid polihidramnios aduce probleme!!

Am simtit ca mor in acel moment.. 

Am intrat de urgenta in operatie… mi-a fost atat de rau … mi-era teama ca nu mai apuc sa-mi vad puiul …

Ora 7…. dragul meu puiut a venit pe lume… nu pot sa va descriu in cuvinte fericirea ce-mi inunda sufletul cand i-am auzit scrancetul lin … cred ca-mi spunea ,,Te iubesc mamica mea!!!” 

Dar… brusc am auzit moasa si anestezistul zicand „Ii spunem??„
Iubirea mea mica se nascuse cu o malformatie la mana dreapta  nu avea degetelul mare, iar manuta era un pic indoita I-am soptit prin telepatie ca mami il iubeste enorm si o sa rezolvam aceasta problemuta ..

Pe mine m-au dus la terapie si pe el la etaj la bebelasii prematuri (avea 1600 gr)

Intre timp a venit la mine printul meu mare… baietelul meu care are 11 ani impreuna cu tati…. eram extrem de fericiti!!! Dar dupa cateva ore fericirea noastra s-a tranformat in panica, frica… rugaciune! 

Un medic neonatolog a venit la mine spunandu-mi ca bebelusul meu are probleme, trebuie trimis de urgenta la Bucuresti pentru investigatii sau operatie. Am crezut ca mor … tremuram… mi-am sunat sotul sa vina urgent sa semneze! A fost trimis de urgenta la spitalul Grigore Alexandrescu cu Smurdul  Sotul a fost cu el, eu fiind operata eram legata si de maini si de picioare

A doua zi bebelusul meu a fost operat de Atrezie de Esofag… o malformatie foarte grava care daca se depisteaza intrauterin se opereaza cu succes in Germania. Au urmat zile de groaza, lacrimi, rugaciuni… dar multumesc lui Dumnezeu ca m-a luminat si am rugat-o pe nasa bebelusului care este din Bucuresti sa mearga sa-l boteze chiar de Sfantul Ilie …

Pe data de 25 iulie am iesit din maternitate, m-am oprit acasa sa-mi iau haine curate pentru spital si am plecat la bebe. Pe drum m-am rugat sa-mi dea Dumnezeu putere pentru el. Cand am intrat la terapie si l-am vazut am crezut ca inebunesc.. era atat de mic si plin de furtune si furtunele… as fi vrut sa fiu eu in locul lui… de ce atata suferinta.

Am ramas langa el… i-am pupat manutele si piciorusele, ii spuneam cat il iubim… am fost extrem de fericita atunci cand deschidea ochii si ma strangea de deget spunandu-mi parca ca si el ma iubeste  bucuria mea era fara margini

Dar in dimineata zilei de 1 august Dumnezeu a hotarat sa-i curme suferinta…si l-a luat printre ingeri… Nu va pot descrie cum sufletul meu s-a prabusit… cum tipam si-l strigam la usa terapiei… cum ma uitam la candeluta ce era aprinsa pentru sufletelul meu mic si nevinovat pe care noi il alintam, „bilutza noastra„. Ma gandeam daca sa intru sa-l tin in brate asa cum era el fara suflare… dar nu am fost suficient de puternica… si acum regret enorm… nu l-am tinut niciodata in brate: …off!!:

A urmat inmormantarea… nu va pot descrie cum plangea baietelul meu dupa fratiorul lui… nu va pot descrie in cuvinte prin ce am trecut! Acum avem un ingeras … „bilutza ingeras„, si nu regret nicio clipa ca l-am cunoscut, el este copilul meu din ceruri pe care-l iubesc nespus de mult!

… ma doare tare suferinta prin care a trecut si care putea evitata daca medicii erau mai atenti la ecografii

Fetelor aveti mare grija la medici!

Va imbratisez si va doresc sarcini usoare in continuare si bebei sanatosi!

Discutii cu mamicile pe forum