Cascada Niagara. Doua cataracte gemene se revarsa maiestuos desupra unei perdele de spuma.

Cascada NiagaraNiagara, cuvant ce inseamna „apa care tuna”, este numele pe care amer-indienii l-au dat cascadei ce constituie astazi o granita spectaculoasa intre SUA si Canada. De la LACUL ERIE, fluviul Niagara curge linistit pe aproape 56 km, dar cand ajunge langa LACUL ONTARIO, se avanta intr-o serie de praguri si vartejuri, apoi se revarsa in cascada, intr-o perdea de stropi si curcubeie. Aici apa se precipita de la circa 55m inaltime, intr-un huruit asurzitor si intr-o mare de spuma, ca intr-un hau fara fund.

Goat Island (Insula Caprei), de pe marginea cascadei, desparte fluviul in doua. American Falls (Cascada Americana), in partea estica, formeaza o linie dreapta de aproape 300m lungime; Horseshoe Falls (Cascada Potcoava) de partea Canadei, este de doua ori mai lunga si, asa cum ii arata si numele, are forma unei potcoave.

Cascada este magnifica privind din ambele parti, dar tarmul Canadian ofera cea mai buna priveliste. Pentru cei care vor s-o admire de aproape, Cascada Potcoava poate fi infruntata intr-o mica ambarcatiune,  MAID OF THE MIST, ce inainteaza prin cortina de stropi si ceata.

Cascada Niagara a aparut acum aproximativ 12.500 de ani. Odata cu topirea unui ghetar masiv, apa s-a revarsat din LACUL ERIE si s-a intins spre nord, unde a format LACUL ONTARIO, intr-un bazim cu aproape 100m mai jos. Initial, creasta peste care se prabusea apa este acum QUEENSTON – dar in decursul secolelor a fost erodata de actiunea celor 7000 de tone de apa ce se avanta in fiecare secunda peste ea. La o viteza de retragere de circa 1.2m pe an, va vi nevoie de 25.000 de ani pentru ca creasta sa ajunga la LACUL ERIE.

QUEENSTON HEIGHTS a rasunat de tumultul luptei cand trupele britanice si cele americane s-au ciocnit, in razboiul din 1812. Mai tarziu, langa cascada s-au auzit uralele celor care asistau la una dintre cascadoriile de pe Niagara.

Primul care si-a asumat acest risc a fost Sam Patch din Passaic Falls, New Jersey, care a sarit de pe Insula Caprei, in octombrie 1829, si a supravietuit. In 1901, doamna Annie Edson Taylor, o profesoara de 43 de ani din Bay City, Michigan, care nu stia sa inoate, a fost prima care a tranversat Niagara intr-un butoi, in 3 secunde, scapand cu viata. Profesoara a sustinut apoi o serie de conferinte, in calitate de „Regina a Cascadei”, sperand sa faca avere, dar a murit saraca dupa 20 de ani.

Dintre cei care au incercat sa-i imite isprava in urmatorii 60 de ani, 3 au reusit si 3 au pierit. Printre acestia s-a aflat si George Stathakis din Buffalo, New York, in 1930. El a supravietuit caderii, dar sa sufocat mai apoi, fiindca butoiul a ramas blocat sub cascada timp de 22 de ore, iar el avea oxigen suficient doar pentru 3 ore.

Charles Blondin, un acrobat francez al carui nume real era Jean-Francois Gravelet, a fost primul care a tranversat Niagara pe franghie, pe 30 Iunie 1859. In timp ce mergea pe franghia lunga de 335m, el a ridicat o sticla dintr-o barca aflata la 49m mai jos si a baut din ea. O luna mai tarziu, Blondin l-a transportat in spate, tot peste cascada, pe managerul sau, Herry Colcord, terifiat de incercare.

Signor Farini (de fapt un american pe nume William Leonard Hunt) a repetat acrobatia in august 1860. Dupa 2 saptamani, el si Blondin au tranversat impreuna Niagara la lumina lunii, fiecare ducand in spate un pasager. Si altora le-a reusit aceasta cascadorie, ca de pilda unie italience, Maria Spelterini care a mers pe franghie incaltata cu pantofi sport.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *