Cand incepe sa se schimbe si la noi ceva?

De-a lungul anilor, am participat la nenumărate dezbateri pe educație. Din cele pe bani europeni. Toată lumea importantă in sală, de regulă, cu tot cu experții consacrați în minister.

Mai toate se încheiau fără încheiere. Erau întâi luările individuale de cuvânt, după care interpelările din sală. Profesori, inspectori, directori, ong-uri, părinți, funcționari în minister. Multă văicăreală din toate părțile. Sau poziții sobre și informate despre ce spun unele studii că ar trebui să facem într-un viitor oarecare.

Despre răspundere administrativă foarte puțin. Despre cine dă socoteală în fața cui – nimic.

Asta e boală cronică în învățământ. Părinții nu răspund în fața nimănui dacă își trimit copiii la școală agitați, obosiți, dezinteresați. Profesorii nu răspund în fața nimănui dacă nu respectă metodica predării disciplinei lor, directorii nu răspund în fața nimănui dacă au angajați cu etică profesională zero, inspectorii școlari nu răspund în fața nimănui dacă școlile au numiri intâmplătoare pe post sau niciun plan de ameliorare a situației de fact. Nu răspunde nimeni de nivelul mare de violență în curtea școlii, nici de selecția claselor „bune” pe principii de segregare intelectuală vătămătoare pentru sufletul copiilor, nici de plicul cu bani dat învățătoarei de ziua ei, nici de evaluările nerelevante, nici de manualele scrise peste capul copiilor, nici, nici… Nu răspunde nimeni de ce anume contează. Pe hârtie doar se vede cine răspunde. În practică, toată lumea rămâne prietenă cu toată lumea, mai puțin copiii. Care indură toate aceste mari amânări și lașități.

Nu răspund nici cei de mai sus. Nici chiar cei care și-au pus în titulatură responsabilitatea calității în educație.

M-am întâlnit săptămâna aceasta cu aprox. 70 de reprezentanți ai școlilor private din toată țara. M-am liniștit să văd că ARACIP-ul nu are ceva cu mine personal. Am adunat câteva povești despre abuzurile acestei agenții mai grave dacât cazul meu.Cele mai frumoase caricaturi

Obstrucționare iresponsabilă de proiecte și investiții, nerespectarea termenelor, dialog agresiv și arogant, amânări inexplicabile, netransparență în comunicare, ieșiri personale și hachițe subiective, pierderi de documente, contestare abuzivă de documente oficiale emise de alte autorități. Bani pierduți, oameni hăituiți – exact unde? În domeniul în care chiar e nevoie de creștere, de susținere a statului, de alternativă.

La ultima dezbatere, interpelată din sală pe una din temele de mai sus, conducerea ARACIP a afirmat că ei nu pot fi mai buni decât e sistemul însuși.

Deci, îmi rămâne de înțeles că Sistemul e ăla care răspunde.

Cine e Sistemul, oameni buni? Că m-aș duce să vorbesc cu el, să-l întreb ce am de făcut de mâine.

Articol de Oana Moraru

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.