Amazon, fluviul-ocean

Fluviul Amazon

Fluviul cu cel mai mare debit din lume scalda o treime din continentul sud-american.

Uimitorul Amazon

  • Lung de 6,440 km, Amazonul se afla pe locul doi ca lungime, dupa Nil (6,695 km)
  • Revarsa in Atlantic in medie 116,000 de tone de apa pe secunda – aproape de 3 ori mai mult decat Zairul (fost Congo), de 10 ori mai mult decat Mississippiul si de 60 de ori mai mult decat Nilul.
  • O cincime din apa devarsata in oceane de fluvii si rauri este „contribuita” sa.
  • Se varsa in Atlantic cu atata forta, incat curentul sau de apa dulce persista pana la 160 km departare de tarm.
  • Sapte dintre afluentii lui au, fiecare, peste 1,600 km lungime; cel mai lung dintre ei, Madeira, masoara 3,200 km.

Incercati sa va imaginati dimensiunile Fluviului Amazon si veti vedea  ca este aproape la fel de dificil ca a intelege infinitul. Impreuna cu numerosii  sai afluenti, Amazonul uda o suprafata de teren aproximativ de dimensiunile Australiei, adancimea fiind suficienta pentru ca navele oceanice sa-l strabata  pana la Iquitos, in Peru – jumatate din lungimea totala a fluviului. Amazonul varsa in mare de zece ori mai multa apa decat Fluviul Mississippi.

Amazonul strabate continentul sud-american de la un tarm la altul. Cel mai indepartat afluent al sau izvoraste din lacurile glaciare aflate la altitudine in Anzii Peruvieni, la numai 190 km de Pacific. Revarsandu-se vijeliosi din munti, afluentii daltuiesc defileuri spectaculoase in versantii estici, rascolind argila ce confera apelor o culoare de cafea cu lapte. Si totusi, ele sunt numite „ape albe”.

Exista si afluenti cu apa neagra, dar limpede, colorata de resturile descompuse ale plantelor din mlastini. Pe masura ce plantele devin mai blande, Fluviul curge mai molcom, inainte de a ajunge in zona de campie – uriasul bazin amazonian.

APROAPE DE MARE. Norii arunca umbre peste apele Amazonului langa Atlantic, la capatul drumului sau de 6,440 km. In vasta padure amazoniana, copaci zvelti se inalta spre lumina.

Aici, padurea tropicala se intinde pe o suprafata aproape de doua ori  cat a Indiei, cea mai mare altitudine fiind doar de 200 m. Zapezile topite din Anzi si ploile abundente provoaca inundatii mai tot timpul anului. O zona de padure cat Islanda, numita varzea, este inundata timp de cateva luni pe an, apa atingand adancimea de 9 m, iar alte regiuni, igapos, se afla sub apa aproape permanent. Din aceste motive, aerul in padure este umed, fierbinte si lipicios, cu temperaturi de 33 oC ziua si 23 oC noaptea.

kinkajouUn locuitor al padurii

De marimea unei pisici, anumalul numit kinkajou se hraneste cu furnicile care si-au facut cuib intr-un copac. Mamiferul se agata de ramuri cu coada sa lunga.

Langa Manaus, in Brazilia – la 1,200 km de Atlantic – are loc „nunta apelor”: Rio Negro, lat aici de 5 km, isi uneste apele negre cu cele „albe” ale cursului principal. Pentru Brazilieni, Amazonul propriu-zis incepe la aceasta confluenta; fluviul din amonte de acest loc este numit de ei Solimoes.

Atat de plata este zona din aval a fluviului, incat fluxul inainteaza pe 966 km dinspre Atlantic, pana la Obidos. Inainte de a se varsa in ocean, Amazonul formeaza un vast labirint de canale, in care dinspre sud se varsa alte doua rauri: Tacontins si Para. Delta se intinde pe circa 320 km; doua dintre canalele sale sunt despartite de insula Marajo, de marimea Elvetiei.

Vincente Yanez Pinzon, un capitan de corabie spaniol care a navigat impreuna cu Columb, este primul european care a cercetat gurile Amazonului, in 1,500, considerandu-le o mare cu apa dulce. Un alt spaniol, Francisco de Orellana, a fost cel dintai care a navigat  pe aproape intreaga lungime a fluviului in 1541-1542, pornind din Peru, de pe raul Napo. Orellana a plecat de fapt din Ecuador, in cadrul expeditiei conduse de Gonzalo Pizarro in cautarea aurului, a mirodeniilor si a orasului legendar El Dorado. Cand s-au impotmolit in jungla peruviana, membri expeditiei au construit o corabie, San Pedro, si au trimis-o, sub comanda lui Orellana, sa caute hrana. Corabia nu s-a mai intors niciodata. Pizarro si oamenii lui s-au intors pe uscat in Ecuador, dar Orellana a navigat spre est, prin delta amazoniana si in final a ajuns in Marea Caraibilor.

Triburile ostile au constituit unul dintre pericolele intalnite in drum; printre acestea era un trib care s-a dovedit a fi format numai din femei.

Mai tarziu, povestea a inflacarat imaginatia publicului si razboinicele au fost denumite amazoane – dupa numele unui trib de luptatoare aprige din miturile Greciei antice. Astfel si-a capatat si fluviul numele de Amazon. Orellana l-a botezat insa El Rio Mar, Fluviul Mare, ca urmare a dimensiunilor sale uriase.

Nicaieri in lume nu exista o varietate mai larga de plante. Copaci inalti de 60 m ecraneaza lumina solara, astfel ca in regiunile uscate ale padurii, pe sol nu se afla decat un covor de vegetatie ce putrezeste. In zonele intens inundate, arborii si arbustii, precum kapok, au radacini „fortificate”, care le permit sa supravietuiasca. Pretutindeni frunzisul etajat misuna in viata; liane, orhidee si bromeliade concureaza pentru spatiu pe ramurile superioare, intre care vietuiesc maimute, lenesi, colibri, papagali, fluturi uriasi si nenumarati lilieci.

Anaconda, un urias printre serpi

anaconda amazonianNu exista nici un sarpe mai mhbe si mai greu decat anaconda amazonian. Reptila poate atinge 10 m lungime, peste 225 km si are circumferinta cat a unui trunchi de om. Majoritatea exemplarelor masoara insa nu mai mult de un „modest” 5,5 m. Adaptat perfect la viata de apa, sarpele pandeste pe tarmuri namoloase sau in apele putin adanci, gata sa-si  inhate prada: pasari acvatice, testoase, capybara si tapiri. Un anaconda poate ucide chiar si un caiman lung de 2,5 m, pe care il sufoca si apoi il inghite intreg; dupa un festin ca acesta, poate „posti” saptamani intregi. Doar la maturitate sarpele este atat de feroce. Anaconda naste pui vii – uneori chiar si 70 o data, lungi de numai vreo 76 cm. Multi sunt infulecati de caimani, dar cei care ajung la maturitate au ocazia sa se „razbune”.

Caimanii si testoasele de apa dulce traiesc in apa, ca si mamiferele acvatice precum lamantinii si delfinii de apa dulce. Printre animalele terestre se numara jaguarii, pecarii (un fel de porci mistreti), tapirii, capybara si tatu. Exista circa 2,500 de specii de pesti si peste 1,600 de specii de pasari.

Unele zone ale padurii amazoniene sunt protejate, dintre acestea facand parte si Parcul National Amazonias, marginit de Raul Tapajos din Brazilia, care acopera o suprafata totala de circa 10,000 km2. Daca despaduririle continua in ritmul actual, aceasta uriasa padure – care reprezinta o treime din totatul padurilor tropicale ale lumii – va disparea complet pana la sfarsitul secolului al XXI-lea.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *