Am putea auzi si fara urechile externe?

urechea externaPavilioanele urechilor joaca rolul de palnii pentru undele sonore si le dirijeaza spre canalul auditiv. Auzul in sine se realizeaza cu ajutorul celulelor pentru perceptia sunetelor, aflate in urechea interioara. In consecinta, am putea auzi si fara ajutorul urechilor externe, insa cu mult mai greu.

In primul rand, pavilioanele urechilor amplifica sunetele. In al doilea rand, ele ne ajuta sa detectam directia din care provin sunetele. Cele doua deschideri ale urechilor ne ajuta sa deosebim  stanga de dreapta. Acestea se afla la distante diferite fata de sursa de zgomot. Undele sonore ajung deci cu un decalaj de timp la cele doua urechi, decalaj din care putem deduce directia. Si forma ciudata a pavilioanelor urechilor, cu adanciturile si proeminentele lor, indeplineste o functie pentru localizarea directiei. Cutele cartilaginoase reflecta undele sonore pe care le recepteaza si produc o serie de mici ecouri. Acestea difera, in functie de sursa de sunet de la care provin: fie din fata sau din spate, fie de sus sau de jos.

De ce batranii nu mai pot auzi sunetele inalte?

Auzul nostru, este cel mai sensibil la sunetele vocii umane, care produce unde sonore in banda de frecventa cuprinsa intre 1500 si 5000 Hz. Odata cu inaintarea in varsta, scade capacitatea de perceptive a sunetelor, din cauza degenerarii unor parti ale urechii mijlocii si interioare. Posibilitatea de a receptiona sunetele inalte scade cel mai repede, deoarece grupul de celule senzoriale care capteaza frecventele inalte se degradeaza cel mai repede. Aceste celule se afla in partea frontala a melcului.

Sunetele joase sunt receptate de un alt grup de celule senzoriale, situate de-a lungul unei portiuni mai mari, spre capatul melcului. Pe langa pierderea auzului, odata cu imbatranirea exista si alti factori care pot determina distrugerea celulelor senzoriale, precum expunerea la zgomot timp indelungat, o circulatie a sangelui deficitara sau influenta unor substante chimice. Aceste celule nu se regenereaza.

Ceara din urechi – necesitate sau neajuns?

auzul si urecheaCeara din urechi, numita cerumen, este secretata in canalul exterior al urechii de glande sudorifice transformate. Ea curate urechea si o apara de agenti patogeni. Praful, bacteriile si sporii de ciuperci, impreuna cu celule de piele moarta, sunt antrenate spre exterior de secretia unsuroasa care se formeaza in permanenta. In plus, cerumenul contine si component antibacteriene si substante amare menite a implica insectele sa patrunda in urechi.

Pentru mentinerea functiei sale de protective, ceara din urechi nu ar trebui indepartata cu sapun sau cu ajutorul betisoarelor cu vata. Exista insa si cazuri in care o productie excesiva a secretiei poate duce la formarea unor dopuri care obtureaza canalul auditiv, reducand capacitatea auditiva. Pe de alta parte, o singura gena hotaraste daca cerumenul este uscat sau umed. In Europa sau Africa predomina varianta umeda.

Legatura dintre urechi si echilibru

In urechea interioara nu se afla doar melcul, ci si aparatul vestibular, organul responsabil cu mentinerea echilibrului. Este compus din trei canale semicirculare umplute cu lichid si ordonate in arcuri de cerc pe trei planuri. Echilibrul, ca si auzul, este asigurat de cili care, sub actiunea mecanica, declanseaza impulsuri nervoase. Acestea sunt transmise mai departe, catre creier. In cadrul procesului auzului, undele sonore se transforma prin vibratiile timpanului in oscilatii ale lichidului din melcul auditiv. Vibratiile timpanului sunt transmise catre melc prin oscioarele auditive.

Oscilatiile lichidului curbeaza cilii (celulele  senzoriale). In ceea ce priveste echilibrul, miscarea capului schimba pozitia unor particule de calciu din aparatul vestibular; la randul lor, acestea actioneaza asupra celulelor senzoriale pentru echilibru, situate in urechea interna.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *