Ajutor !!! Care va fi numele copilului meu?

Alegerea numelui bebelusului nostru ar trebui sa fie un prilej de bucurie, o data ce aflam ca suntem insarcinate, sau de ce nu, cu mult inainte de a ramane insarcinate. Avem „n” scenarii depre acest moment. Unele dintre noi, viseaza inca de mici la numele copiilor. Altele, la inceputul relatiei cu viitorul tatic, aduc in discutie, acest lucru. Altele pur si simplu aleg numele dupa ce isi tin in brate prucii, avand un asa-zis „feeling”, cum ca i se potriveste numele X pentru ca seamana cu nu stiu ce actor/actrita, sau ca ii aduce aminte de mamaie. Alte cupluri, in momentele lor romantice, aleg un nume, care considera ca ii reprezinta. Sunt cupluri care isi fac adevarate liste, apoi cu ajutorul metodei eliminarii, ajung la varianta finala. Exista parinti care aleg un nume cu inspiratie religioasa, etc. Dar ce te faci, cand nu te regasesti in niciunul dintre aceste „scenarii”?

Poate va intrebati de ce suna atat de brutal titlul. Ei bine, nu putine sunt cazurile in care suntem fortate sa acceptam un al doilea nume pentru bebele nostru, nume care pur si simpu il detestam, sau pur si simplu numele ales de noi nu este pe placul cuiva?

In viata facem multe compromisuri, se spune ca de fapt intreaga viata este o insiruire de compromisuri, dar oare este ok sa facem compromisuri in ceea ce priveste alegerea numelor copiilor nostri? Multe persoane se confrunta cu acesta situatie, desi de multe ori ne este greu sa recunoastem ca alegerea numelui nu a fost in totalitate alegerea noastra (a mamei si a tatalui). De multe ori bunicii, sau chiar nasii sunt implicati in aceste alegeri. Cu tot respectul pentru persoanele in cauza, consider ca alegerea trebuie facuta exclusiv de parinti.

La nastere, mi s-a ales si un al doilea prenume. Nu a fost un prenume agreeat de mine, dar asta e…Ulterior am aflat ca prenumele a fost ales de catre nasii mei de botez ( in multe cazuri, in semn de respect pentru nasi, botezam copii cu numele lor). Asta a fost motivul pentru care am ales ca fiica mea sa poarte un singur nume, acela fiind ales de noi, parintii. La randul meu, am botezat, dar am hotarat de comun acord cu sotul, ca nu ne vom pune „amprenta”, asa ca am lasat parintii sa hotarasca.

Un caz care m-a socat, a fost in urma cu cateva zile. O prietena a vrut sa isi boteze fiica nenascuta inca, Nectaria. Din diverse motive, pe care nu le voi enumera, a ajuns la concluzia ca acesta e numele care i s-ar potrivi (exista si un sfant Nectarie). Ei, ce credeti ca a urma acasa? Un scandal de toata frumusetea. Parintii viitoarei mamici, au acceptat intr-un final, dar socrii nici nu au vrut sa auda, iar nasii copilului, au considerat ca mai bine lasa pe altcineva sa boteze copilul, cum isi vor prezenta ei finuta prietenilor si apropiatilor, Nectaria, ce nume e asta? In final, prietena mea a ales un alt nume, doar pentru a face pe placul familiei, pentru a nu evita viitoarele momente tensionate. Mi-a impartasit, ca parca nici ei nu ii mai placea atat de mult numele. Oare?

Si uite cum un prilej de bucurie, se transforma de multe ori intr-un lung sir de compromisuri. In ce lume traim? Am ajuns sa facem compromisuri chiar si pentru numele copiilor nostri? Luptati, certati-va, tipati, daca este nevoie, dar nu va lasati invinse. De ce sa va strigati copilul toata viata pe un nume, care nu va place?

Comments (1)
  1. Luiza 28 noiembrie 2012

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *