De ce sunt doctorii rai? De ce ne suparam pe doctori?

N-am mai scris nimic serios pe aici de ceva vreme și nici nu intenționam să fac asta prea curând. Dar, câteodată, mai greșesc.

Am primit ieri, atât pe pagina parsonală cât și aici, solicitări din partea colegilor pentru a lua atitudine cu privire la atacul liric la care a fost supus un coleg din partea unei cititoare nemulțumite de medici.

Pe medicul înjurat nu-l cunosc. Pe doamna/domnișoara care l-a înjurat n-o cunosc. Evident că am procedat la puțină stalkereală și le-am răsfoit paginile.

Ce credeți că am constatat? Că e vorba de două persoane foarte inteligente, ambele implicate în proiecte caritabile și care dacă nu s-ar fi intersectat pe Facebook ci în viața reală în timpul unei acțiuni umanitare ar fi putut fi prieteni foarte buni. Acum au devenit dușmani de moarte, plouă cu amenințări din toate părțile și fiecare a pornit o adevărată campanie împotriva celuilalt din motive de onoare șifonată.

Domnul doctor e suprasolicitat și are o specialitate extrem de erozivă din punct de vedere psihic. El trebuie să facă față atât provocărilor medicale cât și a celor sociale. Și când spun „sociale” mă refer, desigur, la pacienții care n-au urgențe reale, la aparținătorii violenți etc. Și „etc.-ul” ăsta se poate întinde pe pagini întregi. Ca să-și păstreze un echilibru interior domnul doctor a ales să scrie și să-și facă publice frustrările. Practic se descarcă pe facebook și apoi se poate întoarce la muncă.
(Nu e foarte diferit de ce fac eu numai că eu am preferat să aleg doar întâmplările haioase și să le uit pe cele rele.) Domnul doctor dorește să educe pacienții folosind cuvinte mai dure. Nu va reuși pentru că nu e chestie care să țină de o persoană, de un grup sau de o nație ci de specie.Omul e educat până se îmbolnăvește. Atunci prevalează instinctul de supraviețuire. Tot ce poți face e să manageriezi fiecare situație în parte cum poți mai bine și să vorbești fiecărui om pe înțelesul lui.

Doamna care l-a jignit pe medic a avut experiențe neplăcute cu alte cadre medicale. Păi dacă apelezi la un medic iar medicul respectiv te tratează su superficialitate sau îți cere șpagă sau vorbește cu superioritate, următorul medic e la fel, următorul medic greșește și-ți bagă în mormânt o persoană dragă cum poți să mai iubești medicii? Eu înainte să fiu medic am fost pacient. Când am avut o problemă de sănătate primul medic mi-a zis că se poate trăi și cu un picior, al doilea le-a spus părinților mei că-s tineri și că pot face alt copil, al treilea a ridicat din umeri, mi-a scos amigdalele și după câteva ore piciorul care îmi paralizase își revenise complet. Zi de zi mă ciocnesc de situații în care stau și mă uit pe câte o scrisoare medicală și mă gândesc la colegul sau colega care a scris-o ” Doamne, cersc tată, ce-a fost în capul lui/ei?”. Sunt convins că și eu scap dude care fac alți colegi să se mire cum de un idiot ca mine e capabil să traverseze strada nu să trateze oameni, dar măcar fac eforturi disperate să fie cât mai puține astfel de situații

Am mai făcut apelul ăsta și în urmă cu 2-3 ani. Atât către colegi cât și către pacienți: dragii mei, iubiții mei gândiți-vă că în fața voastră e tatăl sau mama voastră. Purtați-vă cu pacientul/medicul exact cum ați vrea ca un alt medic/pacient să se poarte cu mama voastră. Și gândiți-vă că Universul e o chestie vastă, Pământul e o planetă mică-mică, iar noi suntem niște ființe prăpădite care se ceartă între ele pentru chestii de doi bani cum sunt: onoarea șifonată, religia, definirea familiei sau locul de parcare.

sursa: https://www.facebook.com/iaacasa.ro

 

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *